Beneficiul plânsului

Plânsul mistuie suspinul,
Diluând grija şi chinul,
Primenind orice fiinţă,
Spălând orice umilinţă.

Prin clocotul efervescent,
Pune balsam pe sentiment,
Dizolvă oful strâns de dor,
Şterge ce nu-i folositor.

Izvor cu picurul prelins,
Destinde sufletul învins,
Taie mândria cu onor,
Deschide cale spre nou zbor.

poezie de Viorica Pop (decembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc orice picur ...

Iubesc orice picur, risipă de cer,
Ce curge spre mine cu pasul stingher.
Mănunchi de şiroaie-mpletite-n fuior
Stingând cu stopi tainici frântura de dor,
La care mai sper.

Prelins lin pe trupu-mi şi-n suflet ajuns,
Iubesc orice picur, al bolţii răspuns,
Ce cade de-a valma-ntre cer si pamânt,
Rostind parcă-n şoaptă un singur cuvânt,
Ce nu-i îndeajuns.

Şi ploaia zurlie răzbeşte prin nori,
Culege în drumu-i cântări de viori.
Iubesc orice picur pe umeri prelins,
Ce-n păr diademe de perle mi-a prins,
Ca roua din flori.

Calzi picuri de ploaie prin vânturi răzbat,
Săruturi aştern peste sâni, apăsat.
Stau singură-n ploaie gândind la cel drag.
Iubesc orice picur ce-mi face şirag,
Din visul uitat.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice om

În orice om, un suflet se găseşte,
Dar cel mai des, acesta-i ignorat;
În orice om, o rază străluceşte,
Dar unii văd doar cerul înnorat.

În orice om, o poartă se deschide
Către o lume plină de minuni;
În orice om, un vis se sinucide,
Trăgând un suflet singur spre genuni.

În orice om, iubirea vrea iubire,
Dar, ce primeşte-n schimb, e un calvar;
În orice om, prea multă amăgire
Se strânge din speranţa lui "măcar".

În orice om persistă amintirea
Acelui sentiment nemărginit;
În orice om se face răstignirea
Unui profet, de alţii, nedorit.

În orice om rămâne o durere,
Un dar, un chin sau poate un blestem;
În orice om, un suflet cere, cere
Să renunţăm la verbul "nu putem".

În orice om există frenezia
Unui amor nebun, nestăpânit,
Iar în poeţi rămâne poezia
Când tot amorul lumii a murit.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.

poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirăm mereu spre perfecţiune şi nu ştim dacă o vom atinge vreodată. Ea este asemenea zborului pescăruşului alb ce se înalţă peste strălucirea mării nesfârşite. Perfecţiunea rămâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevăruri eterne, spre frumuseţi ideale, spre vise intangibile. Orice fiinţă care poartă în ea vise măreţe, speră că ele vor fi realizate, deşi drumul este anevoios, căci acea fiinţă este dirijată chiar de energia ce o dau visele.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fel de extaz suplineşte sexualitatea. Ea n-ar avea niciun sens fără mediocritatea fiinţelor. Dar cum acestea n-au altă cale de a ieşi din ele însele, sexualitatea le salvează temporar din animalitate. Actul sexual îşi depăşeşte la orice fiinţă semnificaţia biologică. El este un triumf asupra animalităţii. Căci sexualitatea e singura poartă spre cer din toată biologia.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne...

Doamne, urechea Ta aude
Gândul inimii, ascuns
Şi-ochiul Tău divin pătrunde
În orice loc de nepătruns,
Nimeni nu se poate ascunde
De privirea Ta îndeajuns!

Dar mă-ntreb în conştiinţă
Unde-un foc nou s-a aprins:
Ce preţ are o fiinţă
De om ticălos şi învins
De vii Tu, Cel necuprins,
La al său pat de suferinţă
Să frângi laţul ce l-a prins?!

Tu vezi sincera credinţă
Şi orice dorinţă ascunsă,
Tu-asculţi sincera căinţă,
Şoapta cea încă nespusă,
Simţi adânca suferinţă
Care zace-n noi ascunsă...

Tu îţi faci timp să-l petreci
Cu pribeagul rătăcit,
Tu te-apropii şi Te-apleci
Spre orice nenorocit
Ce Te cheamă, şi nu pleci
Până nu-i tămăduit...

Doamne cât eşti Tu de bun
Şi ce milă dovedeşti
Chiar şi omului nebun,
Ne încetând să îl iubeşti!
* * *
Doar atât mai ştiu să spun:
Mare Eşti! Da, Mare Eşti
Şi nemărginit de bun!!!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce noroc e POEZIA!

Binecuvântează, învie, dup-o grea melancolie,
Sufletul, ce nu se-nchină piedicilor, ce-l dezbină,
Pe răni picură balsam, să mângâie... Şi un dram
e-alinare sau putere, să reziste, să tot spere...

Rodnică, cu dar de glie, e izvor de bucurie,
Dacă ai noroc de ea, înveţi timpul a cruţa,
Din noapte îţi face zi, clipa ştie-a plămădi
Cu o lacrimă senină, ce-o îmbracă în lumină.

Răsfăţaţi de har, poeţii altfel poartă pulsul vieţii,
Nu vă vor minţi, credeţi-i, e izvorul tinereţii!
Pe ei nu-i poţi compara, nu sunt flori, ce-ar semăna,
Din ce versul îşi rodesc? Din ce sufletul hrănesc!

Simţul unic e secretul, precum unic e poetul!
Eu, din chinul de-mplinire, spun: e-o mare fericire,
Sufletul prin mână scrie visul vieţii pe hârtie...
De-aş minţi, nu mi-ar spori şi nici nu m-ar ferici,
pentru că nu l-aş trăi...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorii Negre

În orice zi, la orice pas,
murim puţin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas cu ceas.

Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu ştim ce viermi profunzi ne rod.
În viaţa ca un rumen rod
stă miezul morţii, viermuit...

Ca nişte fluvii clocotim,
înspumegaţi, triumfători –
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viaţa, ci murim.

Cu pieptu-n platoşă-ncleştat,
cu pumnii pururi pe hanger,
pe dinăuntru, pe sub fier,
murim adânc, ne-nduplecat.

Aprindem frunţi de heruvim,
şi moartea coace-n umbra loc.
Murim când fremătăm de zbor,
când mângâiem un crin, murim.

Şi-n dragostea ca un şuvoi
când ne sfinţim şi vis şi lut,
cu fiecare sfânt sărut
mai cade-un strop de moarte-n noi.

Se duc furtunile şi vin
ori fierb revoltele în glas,
în orice zi, în orice ceas,
murim mai mult, murim puţin...

Dar noi, în inimi, dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Iuda

ia-mi sufletul şi şterge cu el fruntea
pe care s-a prelins din ceruri dorul meu de tine
Doamne

poezie de Dumitru Necşanu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfinţindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezeşte zorii...
surâs sfânt aşezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când îşi varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuş către mine,
chemandu-ma şi infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Şi simt că-mi aşezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice greşeală ne arată o cale pe care trebuie s-o evităm, dar nu orice descoperire înseamnă o cale de urmat.

citat din Giovanni Vailati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dar, ce face?
To Kuny: Cine?! Ah... Lucian... Nu ştiu, scumpo. Să vedem ce are de gând tânărul vostru comandant.
Lia: Dar ce face? Nu-mi vine să cred! Plânge?! El?! Cum?! Eu... Niciodată nu l-aş fi crezut în stare de aşa ceva.
To Kuny: De ce, draga mea? Plânsul e totuşi un gest atât de uman. Prin asta dovedeşte că şi el este totuşi doar un om, o fiinţă umană, că are sentimente. La urma urmei, nu este deci, nici el, decât un simplu om, ca oricare altul.
Lia: Adevărat, dar... Luci?! Să plângă?! El... Emotiv, sensibil?! Nu credeam că lui i s-ar putea întâmpla aşa ceva, nu l-am văzut niciodată atât de abătut, cu atât mai puţin plângând. Părea a avea tăria de a trece nepăsător peste orice, de a înfrunta curajos orice situaţie. Părea întotdeauna de neclintit, ca o stâncă.
To Kuny: Şi totuşi, draga mea, iată că nu-i mereu chiar ca o stâncă. E doar o fiinţă umană, dar ce fiinţă... Minunată! E Lucian, fiul celui mai bun prieten al meu, Traian, căruia îi seamănă atât de mult, în toate.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin plâns fierbinte se curăţă mintea noastră de chipuri pătimaşe. Printr-însul se pogoară în sufletul nostru bărbăţia cea duhovnicească şi omul se pune mai presus de înspăimântări şi de frici. Cu cât mai adânc plânsul nostru de pocăinţă, cu atât mai temeinic ne slobozim de un întreg şir de nevoi aparent fireşti, de astfel de patimi nimicitoare precum mândria şi mânia. Înlăuntru se sălăşluieşte bucuria, până atunci necunoscută, a slobozeniei.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

orice zbor
e-o înălţare
când răutatea şi trădarea
îţi taie aripile
nemaiputând să te ridici

gogyohka de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii stăpân pe viaţa ta

Lasă-te purtat de muzica în momente grele
Aşa cu uşurinţa ai să treci de ele
Zâmbeşte cât de des se poate
Nu lăsa orice tristeţe să te dea pe spate.
Ai grija-n mâna cui încrederea ţi-o pui
Caci de binele tău nu-i pasa nimănui
Ţinteşte-n viata oricât de sus se poate
Fă orice şi-îndeplineşe-ţi visele toate.
Deţine câtă iubire vei vrea
Dar ai mare grija ce faci cu ea
Caci nu orice uşă încântătoare şi mare
Ascunde o comoara uluitoare.
Găseşte-ţi speranţă într-o noua zi
Doar prin forţe proprii poţi birui
Fii binevoitor şi izbuteşte
Nu ştii niciodată ce viaţa-ţi pregăteşte.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice început este... efervescent. Sfârşitul sedimentează totul: idei şi destine.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să te plângi nu are rost
Că-ţi iese în cale un prost,
Când eu la orice pas m-aştept
Să-mi taie calea un... Deştept.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă nemaipomenită; din păcate, pune botul la orice animal!

Costel Zăgan în Inventeme (9 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri...

Nu mă pot preface
Că orice drum aş lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Şi nu mă pot abţine
Prin ploi şi prin ninsori
Prin dogoreli şi vânturi
Să nu-ţi iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi laşi mereu indicii
Adulmecându-ţi calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Şi-aştept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ţi-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Şi-n orice cotitură
Înfing o osana...
Că-i drum la deal sau vale,
Că-i caldarâm sau drum îngust
Nu-mi întrerupe ţelul
Ce-I către tine, just...
Tot umbletul acesta
Din mine nu-i un bau,
Doreşte viaţa-ntreagă
Să-i stai în drum... să-ţi stau!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!