Prin plâns fierbinte se curăţă mintea noastră de chipuri pătimaşe. Printr-însul se pogoară în sufletul nostru bărbăţia cea duhovnicească şi omul se pune mai presus de înspăimântări şi de frici. Cu cât mai adânc plânsul nostru de pocăinţă, cu atât mai temeinic ne slobozim de un întreg şir de nevoi aparent fireşti, de astfel de patimi nimicitoare precum mândria şi mânia. Înlăuntru se sălăşluieşte bucuria, până atunci necunoscută, a slobozeniei.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul duhovnicesc, prin firea sa, este cu totul altul decât plânsul sufletesc. El ţine de o neîntreruptă gândire la Dumnezeu şi de o dureroasă întristare pentru despărţirea de El. Plânsul sufletesc, pătimaş, ucide trupul, îi stinge vioiciunea, atunci când cel duhovnicesc curăţă omul de patimi purtătoare de moarte şi prin aceasta îl învie pe de-a-ntregul.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu alţii. Să ne întoarcem dioptria înlăuntrul nostru ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem lumină, vedem că pricina îşi are izvorul în inimă, în starea plină de patimi. În omul vechi care trăieşte în noi.

Părintele Efrem Athonitul în Despre credinţă şi mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea este cea mai înaltă formă de fericire!
Nu ştiu dacă pot defini fericirea doar ca pe ceva sublim, feeric, etc, dar plânsul...
Plânsul este constanta sufletului nostru, prin câte locuri trece lacrima până ajunge să curgă pe obrazul nostru!

Mihail Coandă în Umbre pe asfalt, Pagina de autor (23 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ce se minunează de frumuseţile lumii materiale, arată astfel ca în el trăieşte lumea cea deşartă; de aceea, este atras de făptură şi nu de Făcător, de pământ şi nu de Dumnezeu. Nu are importanţă dacă pământul acesta este curat sau are noroiul păcatului. Inima, când este atrasă de frumuseţile lumeşti, care nu sunt păcătoase, dar care nu încetează să fie deşarte, simte bucuria lumească a vremii, care nu are mângâierea dumnezeiască, într-ariparea lăuntrică cu veselie duhovnicească. Însă, când omul iubeşte frumuseţea duhovnicească, atunci sufletul lui i se umple şi i se înfrumuseţează.

Paisie Aghioritul în Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât am fi de fericiţi, în sufletul nostru nu este poezie mereu! Dar, în poezie, întotdeauna, este sufletul nostru, întreg! Chiar şi atunci când plânge!

Iulia Mirancea (25 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de la tot ce ne vatămă, de la tot ce strică sufletul nostru, adică de la patimi, ce stau la temelia tuturor păcatelor noastre. Sfinţii Părinţi deosebeau opt patimi de căpetenie: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, întristarea, deznădejdea, slava deşartă şi trufia.

Sfântul Luca al Crimeei în Predici (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă eşti Dumnezeu, te rog, fă pace pe pământ!" Păi de ce? De ce suntem atât de naivi încât să credem că Dumnezeu se ocupă cu astfel de copilării inutile? A făcut până acum Dumnezeu pace pe pământ? Nu, pentru că o astfel de utopie nici măcar în minte nu există. Mintea care cere "pace", vorbeşte despre pace este ea însăşi infernul războiului şi al neliniştii. Această logică e la fel de infantilă ca cea în care afirmăm că: "Dacă tu eşti Dumnezeu atunci şi mintea ta este perfectă!" Dar Dumnezeu este dincolo de astfel de etichete sterile: "Perfect, imperfect - creaţie, disoluţie", etc. Fiind Totul din Întreg, cum şi unde ar mai putea fi "Dumnezeu, tu şi mai ales mintea ta" care coace astfel de şopârle? Mintea prin hipnoza ei sterilă chiar te face să crezi că există o astfel de utopie precum "tu, creaţia/lumea, creatorul", dar asta, dragul meu, e doar pentru că dormi şi nu vrei să te trezeşti încă din visul numit "mintea mea".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele a fost părintele nostru, este prietenul nostru şi va fi duşmanul nostru.

aforism de Mihail Mataringa (25 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nu este un obiect, ci un proces, o stare de spirit, un fluviu – nu le iubim pentru ceea ce sunt în sine, ci pentru ceea ce nasc ele în mintea şi sufletul nostru, invadându-ne, milimetru cu milimetru, întregul cord, rotind în noi şi în mintea noastră un întreg univers de simţiri şi senzaţii. Dacă ai fost, fie şi o singură dată, copleşit până în ultima celulă a fiinţei de iubirea unei femei, atunci poţi spune că nu ai trăit degeaba. Femeia, cu deosebire cea pe care o iubeşti, devine imaginea perceptibilă a frumosului, ideea platonică a acestuia. Chiar şi cel mai umil şi neînsemnat bărbat, atunci când se ştie iubit, devine important.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria este ţelul nostru, destinul nostru. Nu putem şti cine suntem decât prin bucurie. Dacă nu cunoaştem bucuria, nu ne cunoaştem pe noi înşine.

citat din Marianne Williamson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crede că preschimbarea firii noastre, propovăduită de Evanghelie, este cu putinţă fără plâns – poate numai cel care nu a simţit niciodată puterea ucigaşă ce o are păcatul asupra noastră.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ranchiunoşii sunt dificil de împăcat şi păstrează multă vreme mânia, pentru că şi-o înăbuşe în ei, negăsindu-şi liniştea până ce nu se răzbună. Doar răzbunarea pune capăt resentimentului lor, înlocuind supărarea cu bucurie;dar până atunci, ei păstrează în sine apăsarea acestei stări de spirit. Şi asta se întâmplă din cauză că, neexteriorizându-se, nimeni nu-i poate convinge să cedeze, astfel încât mânia fierbe multă vreme închisă în ei. Asemenea oameni sunt, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru prietenii lor cei mai buni, foarte greu de suportat.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecutul nostru se află victoriile noastre pe care le-am integrat pentru a deveni mai evoluaţi, precum şi rănile noastre, eşecurile şi traumele noastre. Pe unele le-am depăşit, iar pe altele nu. Şi prima mare problemă în viaţa noastră sunt rănile pe care încă nu le-am depăşit. Ele se numesc traume psihologice şi creează găuri în sufletul nostru, care dacă nu sunt reparate, vindecate, vor face ca orice punem în sufletul nostru să se piardă, aşa cum se pierde apa pe care o torni într-o sită. Apoi, după ce vindeci rănile trecutului, te poţi pune pe treabă pentru a urmări visurile şi obiectivele din viitor, însă trăind cu adevărat prezentul, zi de zi, construind pentru viitor şi oferindu-ţi plăcerile vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Domnului este astfel: El se arată omului care nefăţarnic se pocăieşte, iar omul primeşte Dragostea Lui în Lumina Nezidită, în chip nevremelnic.

Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginile pătrund cu atât mai adânc în sufletul nostru, cu cât ne leagă de mai multe locuri.

Naghib Mahfuz în Trilogia Cairoului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre limite. Mersul pe sârmă

greu de crezut că de multe ori suntem încercaţi,
puşi să verificăm limitele dincolo de care sufletul nostru dispare?
şi de fiecare dată ne regăsim în oglindă. întregi.
viaţa e ca mersul pe sârmă. obositoare şi incitantă.

relaţionare. aparent e doar un cuvânt
în spatele căruia se ascund munţi întregi de trăiri.
plăcute sau mai puţin plăcute
dar care povestesc despre noi şi reacţiile noastre

credinţă. este modul nostru de a ne închipui că putem
că suntem, că trăim, că iubim, că ştim
chiar dacă de cele mai multe ori realizăm că
adevăratul Dumnezeu e chiar miracolul ascuns în noi

iubire. primăvara este un mod de a iubi
iar iubirea este un mod de împrimăvărare continuă
ştim că nu suntem eterni, dar prin iubire chiar putem deveni
însămânţându-ne părţi din suflet în sufletul, în cugetul şi-n amintirile altora

omul nu are limite. este nelimitat. este atât de imens
încât în mintea şi-n sufletul său încape Dumnezeu şi tot universul
poţi să îi iei tot, dar atâta timp cât respiră
constaţi că nu i-ai luat nimic...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul neafectat de succes sau de nereuşită, liber de sentimente cum ar fi: frică (teamă), mânia, mândria, vanitatea, gelozia, ură; omul care şi-a disciplinat mintea - acesta este înţeleptul; el este iluminatul.

citat din Krisna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca buzele pătimaşe

Există
Atât de multe poziţii
Pentru dragoste:

Fiecare arcuire a ramurilor,

O mie de chipuri diferite
În care ochii tăi pot îmbrăţişa;

Numărul infinit de forme
Pe care mintea le poate trasa;

Orchestra primăvăratică
A parfumurilor;

Curenţii razele de lumină fremătând
Asemeni unor buze pătimaşe;

Felul în care Viaţa îşi roteşte fusta,
Ale cărei pliuri conţin alte lumi;

Fiecare semn al tău care atinge
Trupul Lui
Omniprezent,
Inimaginabil.

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii autori, vorbind de operele lor zic: "Cartea mea, comentariul meu, tratatul meu de istorie este". Precum burghezul, cu proprietatea lui, care tot spune "la mine acasă". Mai bine s-ar exprima astfel: "Cartea noastră, comentariul nostru, tratatul nostru de istorie etc.", dat fiind că de obicei, toate acestea cuprind mai degrabă bunul altuia decât al lor.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că, totuşi, Heraclit a avut dreptate. Focul este elementul primordial, cel puţin din punct de vedere al originii şi al destinului nostru pe această planetă. Nu este oare Soarele părintele nostru, prietenul şi duşmanul nostru?! Chiar în această ordine...

Mihail Mataringa (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!