Victorii Negre
În orice zi, la orice pas,
murim puțin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas cu ceas.
Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu știm ce viermi profunzi ne rod.
În viața ca un rumen rod
stă miezul morții, viermuit...
Ca niște fluvii clocotim,
înspumegați, triumfători
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viața, ci murim.
Cu pieptu-n platoșă-ncleștat,
cu pumnii pururi pe hanger,
pe dinăuntru, pe sub fier,
murim adânc, ne-nduplecat.
Aprindem frunți de heruvim,
și moartea coace-n umbra loc.
Murim când fremătăm de zbor,
când mângâiem un crin, murim.
Și-n dragostea ca un șuvoi
când ne sfințim și vis și lut,
cu fiecare sfânt sărut
mai cade-un strop de moarte-n noi.
Se duc furtunile și vin
ori fierb revoltele în glas,
în orice zi, în orice ceas,
murim mai mult, murim puțin...
Dar noi, în inimi, dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.