Fără mirosul de cetină, de cozonaci şi sarmale şi fără părinţii care aşteaptă un strop de recunoştinţă, fără copiii care-şi dăruiesc colinda, Crăciunul devine bizar, înstrăinându-se de bucuria primordială cu care a fost înzestrat.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine acceptă să i se ia viaţa fără luptă devine complice la crimă!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea înmoaie inimile, înalţă cugetele şi înnobilează sufletele. Ce ar fi lumea fără suferinţă? Un loc văduvit de bucuria vindecării. Fără suferinţă, lumea ar fi un loc sărăcit de recunoştinţă. Recunoştinţă pentru vindecarea sufletească şi trupească.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cel mai nefericit călător: din Ţara Plângerii este obligat să plece pe un tărâm necunocut, fără provizii, fără bunuri şi fără însoţitori.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim mândrii de ceea ce suntem, fără îndoieli şi explicaţii, fără invenţii la CV!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suferinţe, bucuria noastră devine ceva sentimental şi nerealist; dar fără bucurie creştinismul devine doar o grea povară, suportată cu resemnare.

citat din Kallistos Ware
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul fără umbre

S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;

Satul fără umbre mai aşteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinţi la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!

S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai ştii;

Satul fără umbre pare răvăşit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aştepţi pe cei morţi
Dacă nimeni nu deschide vechile porţi?!

S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;

Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conţinut
Orişice orizont pare mereu pierdut!

N-am pe nimeni azi pe prispă
Viaţa mea e tot, tot mai tristă;

Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (şi eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toşi copiii din lume părinţii să-i înţeleagă)!

S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;

Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă aşteaptă
Dorul scump de Mamă şi de Tată!

... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău eşti venetic;

Satul fără umbre să-l porţi mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veşnicie, o Comoară!...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

"1 Martie" a sosit,
Mărţişorul mult dorit
La cei dragi a şi venit,
Copiii îl dăruiesc
Celora care-l iubesc.
Mi-aş dori s-aducă-n dar
Fericire, bunătate,
Pace pentru cei ce plâng
Noaptea, în singurătate.
Pentru cei fără părinţi
Cereasca lumii iubire
Să aibă şi ei un strop,
Un mic strop de fericire....

poezie de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profundă recunoştinţă

Dumneavoastră, celor care
Ne-aţi fost ieri învăţători,
Azi în plină sărbătoare
Vă aducem în dar, flori.

Totdeauna se cuvine
Să fim recunoscători,
Fiindcă patru ani de zile,
Ne-aţi fost buni îndrumători.

Sunteţi valorile care
Alte valori aţi creat.
Ani la rând, fără-încetare,
Cu mult tact ne-aţi educat.

Cu privirea voastră blândă
Peste noi v-aţi aplecat.
Mâna noastră, tremurândă,
Să scrie a învăţat.

Şi tot de la dumneavoastră
Cititul cărţii am deprins.
Spre viitor, o fereastră
Cu dragoste ne-aţi deschis.

Din lumină daţi lumină
Ca să creaţi noi valori,
Pentru-o lume mai senină,
Fără furtuni, fără nori.

Noi vom duce mai departe
Aşa cum ne-aţi învăţat,
Învăţătura din carte
Cu care ne-aţi luminat.

Profundă recunoştinţă
Pentrucă ne-aţi înzestrat,
Cu a cărţilor ştiinţă
Şi mintea ne-aţi luminat.

Să trăiţi întru mulţi ani!
S-aveţi multă sănătate!
Să rămâneţi peste ani
Tot învăţători de carte.

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenţa este ingredientul fără de care verbul "a sărbători" îşi denaturează sensul.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe la Caracal

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi,
Părinţii care-şi pierd copiii...

Striviţi sub tainice mistere,
Se duc părinţii spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Şi-i lasă pe copii-n durere...

Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coşmarul morţii în regret,
Şi soarta îşi impune vrerea...

Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Şi îi răpeşte pe copii,
Lăsându-i pe părinţi pustii,
Căzuţi pe-a disperării treaptă...

Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viaţa cupă cu venin,
Şi fără rost e lumea-ntreagă...

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi
Părinţii care-şi pierd copiii!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de Paşte

Toţi copiii azi se-mbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Şi părinţilor le cântă,
Învierea lui Hristos.

Şi la masă, ciocnesc astăzi,
Toţi copiii cei cuminţi,
Ouă roşii şi pestriţe,
Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici,
Căci ei ştiu că lui Hristos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii,
La copiii care n-au.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii aşteaptă

Ameninţarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oşteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poţi să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
ţes pânza florilor de gheaţă.
Copiii aşteaptă
şi visează cu ochii deschişi
o lume ce nu mai vine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este complet lipsit de minte omul care îşi imaginează că fără el universul s-ar prăbuşi.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om înzestrat cu un talent autentic nu poate sta fără să-l pună în valoare. Când nu-şi foloseşte talentul, se simte ca un prizonier care tânjeşte după libertate, ca o ciocârlie ţinută în colivie, care tânjeşte după albastrul cerului. Mai mult, tot ce nu ţine de creaţia lui devine fie secundar, fie absolut insignifiant. Einstein, omul care a pătruns poate cel mai adânc în tainele universului, umbla fără şosete şi acasă, şi la cursuri, şi chiar la vizita pe care i-a făcut-o preşedintelui Statelor Unite.

George Budoi în Reflecţii (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii-măcelari, interesaţi de halca puterii, taie în carne vie din trupul ţării şi din trupul acestui popor încercat, fără milă şi fără să le pese de urmări!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să primim cu multă recunoştinţă anii pe care Dumnezeu îi adaugă în buchetul vieţii pentru noi!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedublarea

dimineaţa se uită în oglindă
ca o fată cu părul despletit
muşcând mărul zemos fără reţinere
apoi coboară treptele spre prânzul caniculei
nici un strop de îndoială pe bluza înflorată
macii strivesc aşteptarea
palmele învineţesc
iar ochiurile de apă vie tresar când vântul
răscoleşte aerul amiezii
e bizar
tot mai bizar
m-aş lua după Kafka
să mătur podelele castelului
aş inventa jucători fără joc
aş paria pe rătăcirea sufletului în desişul vremii
iar caii din mintea nebunilor
ar tropăi cu fiecare secundă
împinsă spre înserare
să-mi daţi cupa să sorb otrava
cu o poftă înfiorătoare
dar adevărată
dimineaţa se uită peste umăr
rotindu-şi neîmplinirile
apoi devine greiere
şi tot cântă orbeşte

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!