Dedublarea
dimineața se uită în oglindă
ca o fată cu părul despletit
mușcând mărul zemos fără reținere
apoi coboară treptele spre prânzul caniculei
nici un strop de îndoială pe bluza înflorată
macii strivesc așteptarea
palmele învinețesc
iar ochiurile de apă vie tresar când vântul
răscolește aerul amiezii
e bizar
tot mai bizar
m-aș lua după Kafka
să mătur podelele castelului
aș inventa jucători fără joc
aș paria pe rătăcirea sufletului în desișul vremii
iar caii din mintea nebunilor
ar tropăi cu fiecare secundă
împinsă spre înserare
să-mi dați cupa să sorb otrava
cu o poftă înfiorătoare
dar adevărată
dimineața se uită peste umăr
rotindu-și neîmplinirile
apoi devine greiere
și tot cântă orbește
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.