Nenorocirea mea e că nu sunt capabil de stări neutre decât prin deliberare şi cu efort. Ceea ce un idiot are din naştere, eu trebuie să mă zbat zi şi noapte ca să obţin din când în când.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O detaşare completă de lucruri nu trebuie să ne permită mai mult de ceea ce ar fi emoţiile unui idiot.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiunea responsabilităţii n-ar avea sens decât dacă am fi fost consultaţi înainte de naştere şi am fi consimţit să fim exact ceea ce suntem.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simbelmyne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o fiinţă mai umană decât românul. Asta e nenorocirea.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ai un minimum de afinitate cu ceea ce ataci, sau, dacă e o persoană, ea trebuie să fie antipodul exact a ceea ce eşti tu însuţi; prin asta însă ne asemănăm cu el, deşi nu e vorba de afinitate, ci de simetrie. Simetria este o asemănare.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorocirea oamenilor este că nu pot privi decât oblic spre cer. Dacă ochii aveau o relaţie perpendiculară cu el, istoria ar fi luat altă înfăţişare.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogol, ducându-se, în speranţa unei "regenerări", la Nazaret şi plictisindu-se acolo ca "într-o gară din Rusia", reprezintă exact ceea ce ni se întâmplă tuturor când căutăm în afară ceea ce nu poate exista decât în noi.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realitatea ar fi cea în care înţeleptul să primească recompensă în această lume, iar răul să primească pedeapsă pentru faptele sale, aici şi acum, nu am fi diferiţi faţă de animale, care sunt conduse numai prin puterea naturii imprimate în ele. Principiul este simplu – răul şi înţeleptul sunt două stări care descriu depărtarea de Puterea Supremă şi apropierea de Ea. De aceea, este vorba de stări dinamice, care se pot schimba în fiecare clipă, în fiecare om, când scopul principal trebuie să fie atins prin urcarea pe treptele scării spirituale, concomitent cu tragerea concluziilor din acele stări de coborâre, în care noi ne aflăm din când în când.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile în care dormim sunt ca şi cum n-ar fi. În memoria noastră nu rămân decât acelea în care n-am închis ochii. Noapte înseamnă noapte albă.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajungi să faci parte din paria nu prin naştere, ci prin involuţie socială, noile condiţii sub care ţi se înfăţişează cotidianul sunt cu mult mai dificil de negociat.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau de veghe târziu în noapte, sunt vizitat de geniul meu rău, aşa cum Brutus a fost vizitat de al său înainte de bătălia de la Philippi...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie făcută însă foarte clar deosebirea dintre un prost şi un tăntălău. S-ar părea, la prima vedere, că e acelaşi lucru... Nu e chiar aşa... Tăntălăul e un idiot, care s-a resemnat cu destinul de idiot. El nici nu vrea să fie decât un biet idiot, n-are nici o altă pretenţie. Deci, tăntălăul e plin de modestie, pe când prostul e convins de geniul său... Din acest punct de vedere, tăntălăul e net superior.

Teodor Mazilu în Elegie la pomana porcului (1976)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecăţile oamenilor sunt contradictorii şi pe cei care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii iî consideră demni de pedeapsă. Astfel o înţeleaptă organizare, cruţă pe cel care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi nu poate să-l lase să sufere pe cel care nu poate răbda. Altora, providenţa le împarte fericirea proporţional cu nenorocirea, după calitatea sufletelor lor;îngăduie ca alţii să fie puternic zguduiţi pentru ca virtuţile lor sufleteşti să se întărească prin practica şi exerciţiul răbdării. Unii se tem mai mult decât trebuie de ceea ce de fapt pot să suporte, alţii dispreţuiesc mai mult decât trebuie ceea ce nu pot să suporte;pe aceştia experienţa îi duce la cunoaşterea de sine. Aceeaşi explicaţie are şi faptul că celor răi li se întâmplă când neplăceri când lucruri dorite, pedepsele lor pe unii îi abat de la nelegiuiri, iar pe cei pe care îi lovesc îi corectează. În această chestiune, cred că se poate ţine seamă şi de posibilitatea de a fi unul cu un temperament aşa de iute şi de nestăpânit, încât lipsa de cele necesare să-l împingă pâna la nelegiuire. providenţa vindecă boala acestuia dându-i ca leac avere multă, pe alţii i-a prabuşit în ruină meritată o fericire dobândită pe nedrept. Căci numai puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un bine, când folosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O traducere este proastă atunci când e mai clară, mai inteligibilă decât originalul. Asta dovedeşte că n-a ştiut să păstreze ambiguităţile, că traducătorul a tranşat: ceea ce este o crimă.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt sinistre cărţile mele, e pentru că nu scriu decât atunci când îmi vine să-mi trag un glonţ în cap.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce stau lucrurile, când focul tău aruncă tunete spre înălţimi? Pe alei de parcuri priveşti tremurul nemişcat al frunzelor. Dar crengile tale s-au aprins în văpaia stelelor! Câte ceruri ai îngropat în tine, că, scoborând prin arheologii de cimitire, atâţia zei apuşi se vaită spre lumină şi îngeri ce în sânge îşi zbat aripi cu ecou în suflet?

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te întreţii cu cineva, oricât de mari ar fi meritele sale, nu trebuie să uiţi în nici o clipă că în reacţiile sale profunde nu se deosebeşte cu nimic de ceea ce este comun muritorilor. Din prudenţă, trebuie să-l menajezi, căci, asemenea oricărui altul, nu va suporta francheţea, cauza directă a cvasi-totalităţii certurilor şi a ranchiunelor.

citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

eternitate

Eternitatea e sera în care se ofileşte Dumnezeu din începuturi şi omul, din când în când, prin gând.

definiţie de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strălucire ar asemui-o rânjetului unui idiot.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!