Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este bine să tindem cu nerăbdare spre cele care nu sunt făcute şi nici nu este bine să ne dezgustăm prosteşte de care sunt făcute. Cel care doreşte mereu ceea ce nu face şi dispreţuieşte ceea ce face, nici nu se bucură de cele prezente, nici nu se mulţumeşte cu viitorul. Căci el abandonează înainte de a desăvârşi ceea ce începe şi înfăptuieşte înainte de vreme ceea ce trebuie început. Aşadar, este bine să fii mulţumit de binele propriu şi să sporeşti bunurile prezente cu cele ce vor urma, iar nu să le îndepărtezi în vederea celor viitoare. Căci schimbarea bunurilor este uşurătate, dar practicarea lor este virtute, şi căile celor care resping bunurile cele vechi în vederea celor noi şi ale celor care urcă de la bunurile inferioare la cele superioare sunt foarte diferite. Căci cine caută schimbarea este greu de mulţumit, aşa cum cine vrea să înainteze este plin de zel. Astfel, avansează în chipul cel mai drept cel plin de zel în vederea a ceea ce este optim, fără a fi dezgustat de ceea ce este doar bine, şi cine îndură mai întâi ca să ajungă apoi unde vrea la timpul său.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia întrebare, anume: dacă fac ceea ce trebuie, atunci ce-mi este îngăduit să sper? Este practică şi totodată teoretică, astfel încât practicul conduce numai ca un fir călăuzitor la soluţionarea problemei teoretice şi, când aceasta se înalţă, a problemei speculative. Căci toată speranţa tinde spre fericire şi este pentru practic şi pentru legea morală exact acelaşi lucru ca ştiinţa şi legea naturii pentru cunoaşterea teoretică a lucrurilor. Speranţa ajunge în cele din urmă la concluzia că ceva (care determină ultimul scop posibil) există, fiindcă ceva trebuie să se întâmple, pe când ştiinţa ajunge la concluzia că ceva (care acţionează în calitate de cauză supremă) există, fiindcă ceva se întâmplă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vârstnici. Au trăit mult. Adeseori au fost păcăliţi şi adeseori au făcut greşeli. Şi viaţa, în ansamblu, e o treabă cam urâtă. Rezultatul este că nu sunt siguri de nimic şi fac toate lucrurile într-o măsură prea mică. Ei cred, dar niciodată nu ştiu şi poate tocmai din pricina acestei şovăieli adaugă întotdeauna cuvântul posibil sau poate. Mai mult decât atât, experienţa lor îi face neîncrezători şi îi determină să bănuiască numai răul. Îşi călăuzesc viaţa într-o măsură prea mare după consideraţii referitoare la ceea ce este util şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este nobil, căci utilul este ceea ce e bine în mod absolut. Nu au încredere în viitor. Parţial şi din cauza experienţei. Pentru că, majoritatea lucrurilor merg prost; sau, în orice caz, mai prost decât se puteau aştepta.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tendinţa spre acte reprobabile care poate lua o mare amploare, trebuie frânată, iar o astfel de tendinţă o manifestă cel mai mult omul cuprins de dorinţă şi copilul. Într-adevăr, copii trăiesc sub impulsul dorinţei şi la ei tendinţa spre plăcere este foarte pronunţată, iar dacă nu e strunită, încă de la început, ea poate ajunge foarte departe. Căci tendinţa spre plăcere este insaţiabilă, asaltându-l din toate părţile pe cel fără minte, iar actualizarea dorinţelor nu face decât să intensifice ceea ce este înnăscut. Şi când acestea sunt mari şi intense, ele pot anula chiar şi judecata. Iată de ce dorinţele trebuie să fie moderate şi puţine la număr şi, de asemenea, să nu vină în contradicţie cu raţiunea. Pe cel cu un astfel de caracter îl numim disciplinat şi stăpânit.

citat celebru din Epictet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea divină este inevitabilă, căci ea are în sine puterea de a făptui ceea ce a fost decis. Cine o suportă este dus fără să ştie spre cele pe care le va îndura stârnit de o mişcare nesigură pretutindeni în rătăcirile sale, şi sleit după multe eforturi cărora li s-a opus, sfârşeşte prin a ajunge la locul cuvenit lui, având ca pedeapsă o suferinţă nevoită datorită mişcării sale. În lege se spune cât şi până când trebuie să dureze suferinţa, şi tocmai la încetarea pedepsei apare şi puterea de a fugi din acele locuri, graţie armoniei care domneşte peste toate.

citat celebru din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care caută bani, cei care caută aur, cei care caută bunuri efemere, cei care caută bunuri pământeşti, aceştia caută o slujbă de sclav, şi nu libertatea. Ceea ce este căutat este dat. Dacă bunuri trupeşti cauţi, nu primeşti mai mult decât ceea ce cauţi. Dacă bunuri spirituale cauţi, primeşti ceea ce cauţi, iar ceea ce nu cauţi ţi se va adăuga: primeşti bunurile spirituale şi cele temporale se adaugă.

citat din Hugo din Saint Victor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efortul îndreptat spre dominarea "eului" corporal şi semicorporal de către cel spiritual, spre desăvârşire, spre apropierea de Dumnezeu, spre purificarea de sine, este binefăcător în foarte multe privinţe şi mai ales fiindcă mă eliberează de preocuparea (care încă mă mai stăpâneşte) pentru gloria lumească. Efortul întregii vieţi trebuie să aibă ca principal scop apropierea de Dumnezeu, şi atât.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice problemă cred că am, ea se îndreaptă cu paşi repezi spre rezolvare când atenţia mea începe să se multe de la exterior şi de la problemă, spre interior şi spre bogăţia mea interioară. În lumea superficială a soluţiilor cu liniuţă, a fast-food-ului, a superficialităţii, este absolut normal să existe depresie, infidelitate şi sărăcie. Fericirea şi împlinirea, iubirea şi entuziasmul, sensul neclinitit al vieţii, sentimentul de valoare personală, sunt lucruri minunate rezervate celor dispuşi să muncească pentru ele în această lume. Într-o altă lume, poate ele vin de la sine fără niciun efort. În această lume, efortul e condiţia vieţii. Să plângi de milă unui om ce are greutăţi e ca şi când ai aduce bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut febră musculară de la sport. Greutăţile, problemele şi necazurile sunt aici să te formeze şi nimic mai mult. Nici o suferinţă nu este inutilă şi toate servesc unui scop superior pe care nu eşti capabil să îl vezi în momentul producerii suferinţei pentru că o iei ca pe un afront personal şi eşti prea implicat în poveste. Ai încredere că tot ce se întâmplă este spre binele tău!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă-mă în focul iadului... dacă inima mea se îndreaptă spre altcineva ...

Scumpa mea soţie,
tu eşti prietena meu eternă,
şi-ţi dăruiesc inima
împreună cu viaţa mea.

Salvează-mă din mocirla singurătăţi,
pe care o trăiesc singur şi plictisit
în cele două universuri.
Primeşte-mă şi fă din mine
un îndrăgostit adevărat.

Aruncă-mă în focul iadului,
dacă inima mea
se îndreaptă spre altcineva
decât spre tine.

Dragostea mea pentru tine
este cel dintâi portal,
prin care pot păşi în afara timpului
... trăind acum şi aici...

De aceea eu vreau
să fiu iubit necondiţionat de tine,
căci şi eu doresc
să te iubesc necondiţionat.

Căci nimeni nu ştie
de ce eu dau atâta importanţă dragostei,
de ce am o tânjire
atât de adâncă după dragoste.

Dar, fără să o cunosc bine,
nu poţ nici să iubesc, nici să fiu iubit,
întrucât dragostea
este unul din cele mai misterioase sentimente
... din univers...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că cei mulţi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorinţei sufletului de a învăţa: acesta fuge de ceea ce nu cunoaşte, de ceea ce este întunecat şi neclar; în schimb, prin natura sa, el urmăreşte ceea ce este manifest şi poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui să-i onorăm în chip deosebit pe cei care ne-au făcut să vedem soarele şi lumina şi să ne arătăm pietatea faţă de tatăl şi mama noastră, căci datorită lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinţa de a gândi şi aceea de a vedea. Din acelaşi motiv, ne bucură lucrurile familiare şi oamenii cu care suntem obişnuiţi – iar pe cei cunoscuţi îi numim prieteni ai noştri. Toate acestea demonstrează cu claritate faptul că tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest şi clar este ceva ce trebuie să fie iubit. Or, dacă acest ceva cognoscibil şi clar trebuie să fie iubit, atunci şi cunoaşterea şi gândirea trebuie să fie, în acelaşi fel, iubite.

Aristotel în Protrepticul, fragmentul 102 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi abia după ce încep munca de dezvoltare personală pentru că vor să obţină aceste lucruri din exterior, îşi dau seama că, de fapt, tot ceea ce contează se află în interior. Adevărul e că tot ce ai în exterior este o reflectare fidelă, o oglindă, a ceea ce ai în interior. Dacă în interior e confuzie, agitaţie şi dramă, în exterior e la fel. Dacă în interior e sărăcie, în exterior e la fel. Dacă interiorul este guvernat de toane şi indisciplină, exteriorul tău ţine de noroc sau ghinion. În aceste lecţii despre bani, scopul meu este să-ţi descoperi şi valorifici comoara interioară care apoi se va reflecta şi în exterior. Vei avea bani mai mult decât ai nevoie şi culmea, atunci când îi vei avea nu îi vei mai considera importanţi pentru că ai înţeles că totul în viaţă porneşte din interior.

Pera Novacovici în Alfa - Printre greutăţi spre stele, Experiment: Fabrica de Bani
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:43-44 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara noastră, cele mai frumoase nopţi sunt cele de toamnă; aerul e curat şi liniştit, iar stelele se văd lămurit, chiar şi cele mai mici. Bine-nţeles că avem şi unele toamne urâte, dar de cele mai multe ori sunt frumoase şi dacă Luna (care poate fi iubită de poeţi, dar nu şi de astronomi) nu întunecă stelele cu lumina ei, nopţile sunt admirabile pentru observaţiuni. În septembrie, seara, stelele verii sunt înspre apus, cele mai multe; altele sunt încă de-asupra capului, sau spre sud, ca: Lebăda, Lira, Vulturul şi celelale; spre răsărit însă şi spre sud-est vedem noi constelaţii.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cele mai strălucitoare, cele de clasa I, nu strălucesc toate la fel, astfel că a fost nevoie să se prelungească clasele de la 1 spre zero, apoi spre -1, -2 etc. S'a ales deci o stea de mărimea 1 şi cei mai mulţi astronomi au ales pe Aldebaran. Astfel, după Aldebaran, în ordine descrescândă, vin stelele de mărimile 2, 3 etc. Înaintea lui Aldebaran vin stelele mai strălucitoare decât el şi printre altele: Sirius, Capella, Arcturus, Vega etc. Astfel, Capella şi Vega sunt de mărimea 0,2, iar Sirius de mărimea -1,4.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are propria experienţă de viaţă şi eu respect asta. Fiecare are valori şi convingeri, lucruri care îl ung la suflet şi lucruri pe care le dispreţuieşte. Fiecare are nişte preferinţe muzicale, culinare, religioase, sexuale, spirituale. Dar cum facem să măsură dacă ne îndreptăm pe calea ce duce spre succes şi împlinire? Începe prin a-ţi pune întrebări: Cât de bine mă servesc convingerile şi preferinţele mele? Sunt eu o persoană fericită şi împlinită în acest moment? Ce rezultate am avut până acum cu ce ştiu eu? Care este gradul de adevăr al principiilor care mă ghidează în viaţă? Am mici succese care să mă încurajeze să continui pe aceeaşi linie sau trebuie să schimb tot ce ştiu şi ce fac într-un mod profund şi fundamental? Dacă nu ai ceea ce vrei în viaţă, dacă cel puţin nu te îndrepţi spre cele mai îndrăzneţe visuri şi dorinţe ale tale, tot ce crezi tu şi tot ce ştii tu acum, este GREŞIT. Ai eşuat. Dă-i un resest şi ia-o de la capăt. Nu e o ruşine să accepţi o înfrângere cât timp eşti decis să câştigi războiul. E ruşine să crezi că deţii adevărul suprem şi viaţa ta să fie o mizerie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, oamenii judecă mai mult după ochi decât după mâini, deoarece fiecăruia îi e dat să vadă, dar puţini sunt în stare să şi simtă. Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puţini te simt cine eşti cu adevărat. Iar cei puţini nu vor îndrăzni să se opună părerii celor mulţi care au de partea lor autoritatea înaltă a statului ce îi apără. Deci, faptele oamenilor şi, mai cu seamă cele ale principilor pentru care nu există un judecător suprem care să le judece, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, e necesar ca un principe să facă în aşa fel încât să învingă şi să-şi păstreze statul. Iar mijloacele lui vor fi socotite totdeauna onorabile şi de fiecare lăudate, deoarece oamenii de rând sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemenea oameni de rând.

Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pari poet...

Joculeţe de cuvinte,
doar pentru un gen de minte,
dar chiar şi aşa... mai rar cu sens.

Totul se-ntâmplă invers
şi a prins altfel de mers,
dar chiar şi aşa... prostimii prinde.

Nu se pot numi "merinde",
oricât de mult ar pretinde
că e hrană pentru suflet ce fac ei.

Degeaba par a fi "grei",
că-s mai mult lupi decât miei,
tot goi ca şi voi pe dinăuntru.

Se visează doar în centru,
căci, altfel, n-ar mai fi pentru
ceea ce consideră că-i face "zei".

Pentru artă sunt atei,
căci ceea ce clădesc ei,
nu poate fi adăpost pentru concret...

E uşor să pari poet,
chit că scopu-i alt subiect,
atunci când de cărţi te-ai prins să te salvezi.

Nu e greu ca să mimezi
tot ce minţi că poţi să vezi,
deşi, de simţit, îţi este imposibil.

Si eu mă visam credibil,
cu adevărul sensibil
prins de braţ, în drum spre claritate...

Dar nu-i aşa, din păcate,
căci azi falsa realitate
este mai presus de adevăr.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulţi nu ştiu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeşirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent

gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
aşteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbuşirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu eşti
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă ştie
decât urând sau
îngropându-şi propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este

să nu devenim, niciodată, cer înnegurat şi furtună-n
viaţa nimănui
să nu alergăm spre trecut

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că aspiraţia spre onoare face ca majoritatea oamenilor să dorească mai mult să fie iubiţi decât să iubească, de unde şi toleranţa lor faţă de linguşire;căci linguşitorul este un prieten care iubeşte mai mult decât este iubit. Or, a fi iubit seamănă foarte mult cu a fi onorat, lucru spre care aspiră mulţimea. Şi totuşi, se pare că onoarea este dorită nu pentru ea însăşi, ci în mod accidental. Căci cei mai mulţi se bucură să fie stimaţi de persoane ce deţin poziţii sociale înalte în speranţa şi credinţa că vor obţine de la aceştia lucruri de care ar putea avea nevoie, astfel se bucură de stima lor ca de un semn de viitoare favoruri. Alţii, care doresc să aibă parte de stima unor oameni virtuoşi şi docţi, aspiră să-şi confirme astfel propria părere despre sine;ei se bucură deci la ideea că sunt oameni de valoare, convingere pe care o capătă datorită aprecierii din partea celor care le-o spun.

citat din Lucilo Vanini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!