
Celor cu dieta la pământ
Degeaba te repezi ca vântul
în palme chinu-ți să-l jelești.
Tu cât credeai c-o să slăbești,
când alergai... mâncând pământul?
epigramă de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu mânca grăsime ca să slăbești - altă gogomănie, de fapt, mâncând grăsime slăbești cel mai repede.
citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai repede slăbești mâncând numai grăsime (biochimic vorbind).
citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoftegma unui culturist: degeaba ești inteligent dacă n-ai spate...
calambur aforistic de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Boare de dor
Vinde-mă de nu mă dorești
Unei palme rătăcitoare
Ca un trandafir ce-l jelești
Când pe marmure fad moare
Să mă ridic in boare de dor
Să cad în ploii suvițelor
Arzând în aure de curcubeu
Floare a sufletului meu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul
Trecutul? Spune-i bun-rămas!
Nu-ți trece viața ce-a rămas,
Să-l plângi întruna, să-l jelești,
Căci nu apuci să mai trăiești!
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii cred că mâncând puține grăsimi slăbești, deși este exact pe dos. Cea mai bună metodă de a slăbi este să mănânci mai multe grăsimi și să restricționezi la maxim carbohidrații, în special zaharurile simple. Și funcționează cu niște beneficii delicioase.
citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aforismul e ca o trufă. Dacă nu-ți dresezi câinele minții să-l caute, cauți degeaba.
aforism de Cornel Stelian Popa (26 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de toamna degeaba
șuieră vântul și frigul de toamnă
zburlește tăcerea
timpul pornește la pas să constate
cum trec norii/ degeaba
mai țipă cocorii...
vâjâie ploaia și chinuie pianul
dezacordat al frunzelor
timpul ia pensula și-ncearcă
să dea o formă culorii/ degeaba
mai țipă cocorii...
degeaba e toamnă/ degeaba
mai țipă cocorii
când timpul constată tăcut cum trec norii
și-ncearcă/ degeaba
să dea o formă culorii...
poezie de Luciana Grosu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Metodă critică
"Să-mi spui cum să-l înfrunt pe prost
Mai cu temei și mai cu spor."
"Să-l iei la palme n-are rost
Când poți să-l iei peste picior"!
epigramă de D.F. Ionescu Ghindeni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scarabeul singuratic
Pe povârnișul
Cimentat de dogoare,
Se lupta cu o sferă,
Din greu,
Un scarabeu.
Îi scăpa pământul din palme...
Cu privirile calme,
Cobora povârnișul mereu,
Sărmanul scarabeu.
Perechea lui cea potrivită,
Fusese strivită
Și tot nu înțelegea,
Cum se făcea,
Că singur urca tot pământul,
Întreaga cale,
De unde îl lua vântul,
La vale...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cine a avut bunică să-l ferească de curent
Știe din copilărie că, de nu rămâne-atent,
Vântul o să-i strâmbe-obrajii, o să-l zgândărească-n dinte,
Dar de fapt nu-n carnea vie, ci-n îngândurata minte
Își găsește el să scurme și să-și semene durerea:
Cuibul lui melancolia, hrana lui veninul, mierea,
Și la fel cum umflă pânze, peste mări vasul să-l poarte,
Călăuză-i pentru suflet către țărmuri de departe.
Spune-mi, dac-aș fi ca dânsul, doar o briză, doar o boare,
Ai simți din piept ardoarea-mi, când te-aș strânge-n brațe tare?
Degetele-mi nevăzute, când ți le-aș petrece-n păr,
Ai ghici că-s ale mele, că sunt eu într-adevăr?
Dar de-ajuns. E seară, vântul zbaterea și-o domolește.
Când și când o filă albă de pe carte răsfoiește.
Ne-au rămas ca până astăzi dorul, dragostea, plictisul,
Aerul ce ne-nconjoară, parcă ireal ca visul.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetentul Valeriu Zgonea, PSD, președintele Camerei Deputaților: "România pentru care eu am luptat pentru ea în '89 nu este România dumneavoastră și eu nu trăiesc în ea" (pamflet)
Om din neamul lui "Gafencu",
Zgonea e un Cațavencu;
Chiar cel clasic, auzind-ul,
Ar fugi mâncând pământul.
Valerică, dragii mei,
Repetat-a ani vreo trei,
Însă, cum se vede treaba,
El i-a repetat degeaba!...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (17 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Am fost și eu copil,
și visam
în deplina insolență de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.
"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."
Și pământul îmi fugea de sub tălpi
ca un porc de Ignat, prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
se spânzurau de înălțimile cu ochi.
poezie de Ionuț Popa (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba
Degeaba îți ofer eu un buchet de cimitire
dacă tu prin fericire înțelegi
degeaba să o dai degeaba
când te culeg
și tu mă reculegi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipocrizie
Postavul luat pe datorie
E scump, ne spui, și te jelești...
Eu râd, dar cine nu te știe
Și-nchipuie c-ai să-l... plătești.
epigramă de Bernard de La Monnoye din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (S-Ș)
Nu degeaba îl cheamă Săracu: n-are nici după ce să bea apă.
Nu degeaba îl cheamă Slutu: e urât cu draci.
Nu degeaba îl cheamă Soare: este un om cald.
Nu degeaba o cheamă Sofia: este o femeie înțeleaptă.
Nu degeaba îl cheamă Solomon: este un om înțeleapt.
Nu degeaba îl cheamă Spânu: e un om al dracu'.
Nu degeaba îl cheamă Strâmbu: este un om strâmb.
Nu degeaba îl cheamă Sucitu: este un om sucit.
Nu degeaba îl cheamă Șarpe: este un om viclean și periculos ca un șarpe.
Nu degeaba îl cheamă Șovăilă: este un om șovăitor.
Nu degeaba îl cheamă Șugubete: este un om șugubăț.
Nu degeaba îl cheamă Șutilă: se ocupă cu șutitul.
Nu degeaba îl cheamă Șuț: este hoț de buzunare.
George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba
degeaba repar cuvintele ologite
de vântul oval aventurat-n canicula iubirii
ori reorientez sentimentul spre întâiul strigăt,
când suavele gânduri cu paniere în mână
culeg bunătăți din flora metafizicii.
de prisos voi cercei și voi nimburi,
căderi din matinalul zbor al stelei târzii,
călătorită prin intrinseci...
degeaba plonjonul păsării în zarea tălpii
redesenând dimensiunea zborului,
fără garduri și delicvent prin hăul negației...
degeaba tu și eu,
neîntrebați întâmplării sosiți
și prin crăpăturile gravitației căzuți
în brațele celuilalt,
când un fatal cântă dintr-un caval!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chaos
Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat și brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.
Iarba se zburlește pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară și vântul
chemând sufletele scorojite.
Venind din zare nori și cețuri bizare,
plânge și clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur și-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-și iau zborul.
Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre înghețate, pătrunzând prin scorburi,
și le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

ManiFest
Este o dovadă clară de inconștiență
faptul de-a încerca să-l faci pe orb să vadă.
Îl poți ajuta, în schimb, să perceapă
ceea ce se petrece în jurul său
cu ajutorul altor simțuri.
Este o dovadă clară de inconștiență
faptul de-a încerca să-l faci pe surd să audă.
Îl poți ajuta, în schimb, să perceapă
ceea ce este în jurul său
cu ajutorul altor simțuri.
Degeaba îi desenezi orbului
și-i zbieri în portavoce surdului,
dacă surdul nu este acolo să vadă
și orbul să audă.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!