Scarabeul singuratic

Pe povârnişul
Cimentat de dogoare,
Se lupta cu o sferă,
Din greu,
Un scarabeu.
Îi scăpa pământul din palme...
Cu privirile calme,
Cobora povârnişul mereu,
Sărmanul scarabeu.
Perechea lui cea potrivită,
Fusese strivită
Şi tot nu înţelegea,
Cum se făcea,
Că singur urca tot pământul,
Întreaga cale,
De unde îl lua vântul,
La vale...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un loc se afla o potecă îngustă, căptuşită cu muşchi, care se împreuna cu drumul, spre a tăia apoi câmpul. Pe dreapta era un dâmb plin de pietre, unde fusese altădată exploatată o carieră de granit. Povârnişul din faţă era cioplit ca un perete; printre crăpăturile stâncilor creşteau ferigi şi mărăcini. În depărtare, o dâră de fum se ridica perpendicular spre cer.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este un scarabeu?

Un cetăţean care locuieşte la bloc, la scara B.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei deosebite prezentatoare T.V.

Frumoasă ca un bibelou, duduie,
Cu ochii vii şi gesturi calme;
De-ai fi aici ţi-aş face o statuie,
Şi poate că te-aş ţine-n palme!

epigramă de Constantin Păun (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade lacrima
strivită între pleoape
unde e cerul?

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se scutură pământul

Când se scutură pământul
Toată lumea se-înspăimântă.
Îl roagă pe Domnul, Sfântul,
S-alunge urgia cruntă.

Mintea se înnegurează,
Cerul se întunecă,
Pământul sub noi vibrează
Şi-în vale alunecă.

Cu el odată se prăvale
Aşezările lumeşti.
Distruge totul în cale.
Chiar şi vieţile-omeneşti.

Când vulcanul izbucneşte
Lavă către cer aruncă.
În jur totul pârjoleşte,
Viaţa o preface-n stâncă.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pudoare

Adevărul vrând s-ascunză,
Să nu-l afle nici pământul,
Eva folosea o frunză...
Nu ştia că bate vântul.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi pământul

Ce sunt în fond? Doar două sfere
Ce pun la cale, faţă-n faţă,
- Ca doi prieteni la o bere
Imensa glumă zisă viaţă.

epigramă de Constantin Sachelaride din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în oglindă

La primul cântat de cocoşi,
Mama ne umplea buzunarul cu rouă,
Noi plecam uzi până-n cer, radioşi,
Când tata tăia întunericu-n două.

Cupola discretă ne-mproşca cu catran
Dar simţeam cum ne mângâie briza...
Paşii pe cer îi făceam simultan
Plin de jderi, lunecând cu banchiza.

Ne cădea alburii, picături de pe frunte,
Nişte perle rotunde, acolo pe glod,
Dar topeam în ozonul de munte mereu
Duhuri turbate vuind lângă pod

Se rupea întunericu-n palme,
Frământat de mânerul samarului greu,
Stelele reci zornăiau zori mai calme,
Între pas şi-ntre suflet mereu.

Într-un cer de rotiri aburoase
Ţinta fierbea ca cenuşa-n nălucă
Steaşina minţii tăia pân-la oase,
Jariştea lumii cu fum de ulucă!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când visele ţi s-au prăbuşit, şi eşti forţat să renunţi, nu renunţa niciodată! Luptă singur cu întreaga influenţă, căci, uneori, puterea ta valorează cât o întreagă armată. Atunci, visele se ridică din pământul împroşcat cu durere şi prind viaţă. Trebuie doar să crezi în tine şi în dorinţa ta de a lupta.

Daria Creţu în Lagărul Iubirii: Auschwitz - O altfel de poveste
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul şi Pământul

Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist şi gol
Şi se-nvârte după pol...
Tot la fel ca şi Pământul.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Îşi spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Şi-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-şi strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viaţa-şi sporeşte avântul
În satul din vale şi-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii îşi scutură amarul.
Aud cum îşi potriveşte iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe şevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În puşcăriile comuniste, oamenii care alunecau pe povârnişul disperării erau salvaţi de o serie de preoţi aproape de sfinţenie.

Corneliu Coposu în 163 de vorbe memorabile (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa de dincolo

Şiruri de crocodili,
De pe tot pământul,
Fac coadă la rai!...

poezie de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul arde
pe urmele paşilor
lacrimi de sosaşi.

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotind pământul
până şi scarabeul
îl scapă din mâini

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crăpat pământul –
albit în lumină
puful de salcâm

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!