vorbire

Trei culori

Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolţi albastre

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt liber...

cuvintele au
gura aurită,
ele curg
ca apa din izvor,
se sparg în vorbire
şi nu se opresc
nici când soarele
se preschimbă
în Lună
pe cerul înstelat!

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubim

eu nu te-am văzut niciodată
de aceea te iubesc foarte mult
mâine vreau să plecăm împreună

de aceea te iubesac foarte surd (?!)

vreau să plecăm în tăcere să nu
afle nimeni nicicând din vorbire
că ne iubim ne iubim ne iubim

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un avertisment pentru cititorii mei

Nu mă credeţi blând
pentru că vă vorbesc elogiind
blândeţea, nici rafinat
pentru că preţuiesc harul
care ţine-n viaţă lumea. Sunt
un om la fel de primitiv ca mulţi alţii,
grosolan în vorbire, intolerant,
îndărătnic, nervos, plin
de crize şi de furii. Faptul că
vă pot, uneori, vorbi frumos
nu-i deloc natural.

E doar o ciudăţenie.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea repede

S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.

Au zis de fluture că este
o respirare, –

de cartof, de porumb şi de prună,
strigăt de nefiind, –

la fel de porc, de capră şi de lună,
fel de mestecând.

Ei n-au ştiut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste şi zeiască.

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

aerul din încăpere
miroase a parfum
de busuioc stropit
cu sângele roşu
al iubirii eterne
corpul tău
(stră) luceşte în luciul
razelor calde care
intră în cameră
prin fereastra plină
cu flori alb-albastre,
cuvintele se sparg
(dez) legându-se în vorbire
pe o gamă în re-major,
invitându-mă la un vals
pe uşa oamenilor maturi,
nu-mi rămâne decât
să spun: da sau nu!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţia

Numai Moartea ştie totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mişcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viaţa noastră
e o propoziţie
atât de scurtă!
O propoziţie
alcătuită mai mult
din părţi de tăcere
decât de părţi de vorbire.
Ce propoziţie,
ce propoziţie înfricoşată -
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
şuierând ca un glonte.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest fel de iubire

voi nu simţiţi un fel de strivire
când urcă vecinele corpo
lente cu sacoşe de lidl în cumpănă de fântână??
voi nu
priviţi cu uimire picioarele dum-nea-lor
groase dar sprintene-n ciorăpei de teflon (?!) pă
roase dar dedicate
voi nu
simţiţi un fel de strivire când ele
stivuiesc în vorbire acele şaorme cu kilo
calorii şi-apoi vă invită-n iubire?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţia

Numai Moartea ştie totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mişcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - Iată de ce viaţa noastră
e o propoziţie
atât de scurtă!
O propoziţie
alcătuită mai mult
din părţi de tăcere
decât din părţi de vorbire.
Ce propoziţie
ce propoziţie înfricoşată –
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
şuierând ca un glonte.

poezie de Vasile Romanciuc din Literatura şi arta, nr.36 (3965), 16 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de seară

Hai, vino, gândurile-s moi,
Castanii m-au bătut pe umăr;
Împarte frunzele la doi,
Ce de emoţii pot să număr!

Ce de sclipiri pe ochii tăi,
Ce de fior pe-a mea vorbire,
Hai, zăpăceşte-mă cu zbor,
Să fiu al înserării mire!

Şi tu să fii mireasa orei,
Parfum secundelor rebele,
Nu te opri, tandră femeie,
Cât încă-s tatuat cu stele.

Şi-mi cade seara pe sprâncene,
Cu taină mă aprinde luna,
Şi simt miros de sânziene
În părul tău de totdeauna!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!