vocea ta privighetoare

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta

mi-a plăcut cândva vocea ta
şi gura dulce care o scotea
şi aerul pe care-l expira
vocea ta
mi-a plăcut să o sorb, s-o şi, orb,
ah, s-o sărut
mi-a plăcut vocea ta
mi-a plăcut

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea tăcerii

Paşii amintirii murmură a şarpe
Formă-ncolăcită în clopotul din deal,
Nisipul se face cenuşă-n clepsidre
Şi fuge cu vocea furtunii din val.

Pâinea de iarbă satură corbii
În sângele-mproşcat la vedere,
Celebrăm cuvinte în torţe tocite,
Vocea se-ngroaşă, devine tăcere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o privighetoare pe pălărie

O aud cântând în zori
Răsărind soarele-n zări.
In schimb oare ce-o vrea...
Să le adune privighetorea?
Pe toate din lumea asta
Să se ducă în nor dimineaţa!
Când o deschide mândra
Pleoapa şi fereastra
Să-i cânte de s-o auzi în cer!
Să-i coboare câte un înger
Cu aripa să-i fie pălărie
Căldura de o să vie
Cu o privighetoare pe ea
Să-i cânte iubirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disonant

Sunt o voce în afara corului:
vocea liniştii,
a adâncurilor,
a furtunilor;
sunt vocea acelui pazzo
ce-aude versuri în Univers
şi simte plânsul cuvintelor
în dragoste,
în ură,
în indiferenţă...

Vocea mea cântă
în afara corului,
intr-o lume, unde
dezordinea şi injustiţia
au devenit muzica surzilor1

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Il Federiciano (2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Orbit de vocea dorinţei
Nu eşti conştient că Preaiubitul
Trăieşte în adâncul inimii tale.
Opreşte gălăgia
Şi vei auzi vocea Lui
În tăcere.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea valurilor

Vocea valurilor nu încetează niciodată.
Vocea valurilor revine, se tot repetă.
Doar cântece vechi? Asta e tot ce ştie marea?
Doar viguroase, vechi cântece?
Asta-i tot?
Vocea valurilor revine, se tot repetă

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta

Vocea ta e mai mult un ecou
Lunecând spre o ultimă oră,
O săgeată de dor incoloră,
Aşteptând într-un colţ de tablou.

Vocea ta e mai mult o derută
Ce mă-ndeamnă să stau şi să plec,
Semnătură în alb pe un cec,
Însă ştim că nu mai ajută.

Ochii tăi, un palat de cleştar,
Nu se cade să-ncerc să ajung,
Un gând trist ce se năruie ciung,
Undeva, cu aripi de Icar.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea ta îmi aduce aminte de râul de la marginea lumii

cu susur domol
tresărind în noapte
ca o dulce întrebare
pe buzele tremurânde
nu uita
dragul meu
ai timpul între degete
prins ca un inel de foc
şi pustiul îţi este străin
atâta vreme cât degetele mele
se vor plimba în voie
cuvânt după cuvânt
pe trupul tău

vocea ta îmi aduce aminte de mine
când muşcam dintr-un fruct zemos
şi inevitabila tuse
mă făcea să zâmbesc
neputinţei de a înghiţi crudul adevăr
vocea ta nu e nici pe departe

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o voce

uscată cu feonul
care se prelinge pe picioarele lui
ca o simplă pisică
prinsă mâncând şoarecii
ce-au ronţăit kant şi hegel

vocea reuşea să ţină
o conversaţie dezinteresată
de-ţi venea să sari gardul

vocea putea conversa cu umbra mea
dacă se poate numi aia conversaţie

vocea aceea era în stare să te pândească
să stea sub fereastră şi să lase
urme pe pământul moale
şi tu nici măcar nu poţi povesti cuiva
cele petrecute în fumul lung

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!