vexat

VRĂJELI PE TIMP DE VARĂ

Când nevasta l-a-ntrebat
La vecina ce-a cătat,
A răspuns uşor vexat:
''Aer condiţionat''!

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este teribil de vexat pe oamenii care nu trăiesc pentru scopul pentru care au fost creaţi.

Daniel Lavric (31 ianuarie 2017)
Adăugat de Daniel Lavric
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restricţie

Când i s-a spus că-i cel mai mare,
După un alt savant... cutare,
Întâiul s-a simţit vexat,
Că este restricţionat.

epigramă de Mircea Micle (27 mai 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miţu: Iar ni s-au înecat corăbiile cu pisici...
Baruţu (vexat): Jice că iah ni s-au înecat cohăbiile cu pişici.

replici celebre din povestirea Crâmpei dramatic de Tudor Arghezi (1958)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai căzut o mască

Îmi reproşezi vexat, părând jignit,
Că te-am lăsat uitării dintr-odată,
,, Prieten" ce tranşant ai dovedit
Că nu mi-ai fost prieten... niciodată!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falstaff: O, Doamne, într-un coş de rufe! M-au vârât acolo cu toate cămăşile lor murdare şi alte zdrenţe, ciorapi şi dresuri, ştergare unsuroase. Vă jur, domnule Brook, c-a fost cel mai mefitic amestec de duhori care mi-a vexat vreodată nasul nobil.

replică celebră din piesa de teatru Nevestele vesele din Windsor, Actul III, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1602), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frivolitate la cub

Încet, încins şi total
Când mulţimea din bar este vidă,
Se mai desprinde câte o cărămidă
Înfrigurat aşteptând un final.

Domol, tăcut şi ciudat,
La câte pahare-ai oprit...
Vezi sala-ntr-un negru pătrat
Printr-o lentilă ce s-a aburit.

Rătăcit, amorţit şi vexat
Urmăreşti pieptoase sirene,
Însă nu te slăbeşti de migrene
Şi-ncerci să afli unde-ai parcat...

poezie satirică de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singur spectator

Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viaţa ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist şi gol
Şi-mi pare că se duce ca un gând.

Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în acelaşi monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.

N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestaţia glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.

Eu ştiu că rolul mi-este greu şi trist.
El, nonşalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nţelegând că asta-i viaţa mea-
Şi spectator şi singurul artist.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium de soartă

Mă uit la în propria-mi oglindă,
Şi vulturi şi fluturi inima să prindă...
Mă uit la tine şi mă văd arzând,
De dragoste aprinsă spumegând...

Te uiţi la tine şi mă întrevezi...
Oglinda ta arată ce mult mă visezi...!
Şi vexat oftezi... că dorul este mare,
Vrei să mă atingi... s-ajungem spre un soare...

Însă, munţi, coline şi piedici de la drum
Nu vor să ne lase ca să fim acum!
Şi te opreşti... te zbaţi, te-mpotriveşti...
Te văd plecând, departe tot goneşti.

Opreşte-te! Viaţa nu este dulce...
Şi răul şi binele ne-aduce...!
Rămâi pe drumul către mine, iubire...
Iar la capăt de drum, vei da de împlinire!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă autumnală

Pe geam coboară iar aceeaşi seară
cu sacul ros de umbre brăcuite
şi mintea încolţită ca o fiară
e un salon de dansuri îndrăcite.
Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,
ce poţi să faci pe-o vreme-aşa precară?
E ultima orchestră ce-am gasit-o
nainte de-a pleca un tren din gară.

În casă e âtât de cald şi bine,
doar setea de un vin mă mai omoară...
Hai, să privesti femeia care vine,
cu ochi adânci de mască mortuară
şi dansul ei vexat de orfelină,
care-o să-nceapă-n miez de noapte iară,
duel pentru amanţii ce-or să vină,
iar pentru mine ultima povară.

Când zorii se vor prinde de fereastră,
demult vor fi plecaţi cu toţi afară,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!