Nocturnă autumnală

Pe geam coboară iar aceeaşi seară
cu sacul ros de umbre brăcuite
şi mintea încolţită ca o fiară
e un salon de dansuri îndrăcite.
Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,
ce poţi să faci pe-o vreme-aşa precară?
E ultima orchestră ce-am gasit-o
nainte de-a pleca un tren din gară.

În casă e âtât de cald şi bine,
doar setea de un vin mă mai omoară...
Hai, să privesti femeia care vine,
cu ochi adânci de mască mortuară
şi dansul ei vexat de orfelină,
care-o să-nceapă-n miez de noapte iară,
duel pentru amanţii ce-or să vină,
iar pentru mine ultima povară.

Când zorii se vor prinde de fereastră,
demult vor fi plecaţi cu toţi afară,
doar noi rămaşi, ca două flori în glastră,
un somn adânc de toamnă funerară!

poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!