umilire

umilire

Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertăţii.

definiţie de Gabriel Liiceanu în Despre limită (1994)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trufia nu învaţă din orice umilire; poate, doar din boală.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Trufie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsurile evreilor provin din starea de umilire în care voi i-aţi aruncat; ei vor fi buni atunci când vor putea avea motive să fie.

Maximilien Robespierre în discurs în faţa Adunării Naţionale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa Dumnezeului strămoşilor noştri, în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, mi-am luat azi răspunderea de a smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redobândire a drepturilor Neamului.

Ion Antonescu în SOIM Press, discurs (22 iunie 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătaia nu este la fel de potrivită pentru orice soţie. Unele femei interpretează pedepsele fizice ca pe o formă de umilire, în timp ce altele nu sunt împotriva bătăii. Astfel, acestea din urmă pot fi influenţate pozitiv prin lovituri, în cazul în care se răzvrătesc împotriva soţilor.

în emisiunea săptămânală "Sharia şi viaţa", la canalul Al Jazeera
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, a cărei existenţă, în mod vădit, nu-şi avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri şi nebunie şi fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de ţară, ce lecţie de umilire şi de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!

Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

literat

Literatul? Un gură-spartă ce-şi vinde nefericirile pe doi bani, le face publice, le repetă întruna: neruşinarea - paradă de gânduri inavuabile - este regula lui de viaţă; el se prostituează. Orice formă de talent merge mână în mână cu o anume neobrăzare. Distins e numai insul sterp, cel care piere cu secretul lui, pentru că nu se înjoseşte să-l scoată pe tejghea: sentimentele dezvăluite sunt o umilire a ironiei, o palmă la adresa umorului.

definiţie celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

să-i caut urma

în urma Lui
se prelinge întunericul

două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
aşteptând
refracţia luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou

aşa, încep golgotele…
ne era bine în necredinţă
suişul este sudoare, sânge
umilire
…………………….
dacă întunericul
este absenţa luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

SEMNUL SFINTEI TREIMI

Să te naşti din glod e, oare,
Umilire, ori splendoare,
Când Cel ce e fără moarte
De Cer trupul ţi-l desparte?

Să ai chip şi-asemănare
Cu Trei, cifră de-nălţare,
Este oare-o fericire,
Ori un vis de mântuire?

Când ai Facerea-n Cuvânt,
De la Tată, Fiu, Duh Sfânt,
Poţi, din glodu-nfăptuirii,
Să îi dai aripi iubirii?

Dacă poţi cu "da" răspunde
La chemări din Cer profunde,
Atunci, sufletu-ţi primeşte
De la Cer, semnul de peşte!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da... nebun!

Despreţuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-aşa nimicuri sunt sătul!

Să nu-mi azvârle-atotputinţii
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoară-n fundul minţii;
De-ajuns îmi sunt acuma eu!

Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!

Să linguşesc telurici patemi?
Reptilă eu?... Prea mândru sunt!...

Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!