umili

Gânduri

ne-au îndesat pe gât
cât au putut
că pot
sunt doar slujbaşi mărunţi
ai cui
ai nu ştiu cui
am înghiţit
şi înghiţim zoaie şi gunoaie
fără să scrâşnim
am învăţat să fim
doar servitori umili
cerşim, cerşim, atâta ştim
n-avem coloană, n-avem nimic
nimic nu am cerut
nimicul l-am primit
cu vârf şi îndesat
v-aţi săturat, nu...
că merităm
să fim umili, fricoşi şi laşi
o turmă bleagă, inutilă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt eu chiar atât de greu
Spune bolovanul mereu
Oamenii sunt tot mai umili
Şi din ce în ce mai fragili!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură şi-al nimănui în gură de canal

mortea-n catacombe sumbre şi-n suflete stinghere plânge
căci şi milă ea are de ce-i ce sunt umili şi părăsiţi
betoane umede-n pereţii întunecaţi, ele parcă dau lumină
la suflete-ngheţate, ce stau prin grote sprijiniţi-n calde ţevi

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatură

Copacii cu înaltă-alură
încremenind, frumoşi, de os,
îi vom numi literatură
şi vom semna, umili, mai jos.

Copacii înnegrind curbură
de zmei şi mume-ale pădurii
sunt doar şi ei literatură,
urâţii, răii, strâmbii, surii.

Şi râul ar putea fi, dar
n-are nici fructe-aromitoare,
nici nu-l poţi prinde în tipar;
jos, ne semnăm în resemnare.

poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (martie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

lupii sunt alte viziuni
ale minţii mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă şi febră de sânge
în chiar paşii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colţilor albi
ce nu pot sfârteca nimic îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrei

Ce vrei să fac cu mine?
Eu nu mă pot schimba
Şi cum e a mea faţă
Aşa-i inima mea.

Eu nu pot să plec fruntea
Şi nu m-oi umili,
Chiar împăratul lumii
Cu mine de-ar vorbi!

De văd o mişelie,
Încerc s-o biciuiesc.
Iubirea mea-i iubire.
Urăsc ceea ce urăsc.

Nu pot!... Pot toate-n lume,
Să ştiu că m-ai iubi,
Dar mare-ar fi schimbarea.
Eu cred că aş muri!

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

- Iubita mea, pierdută ieri,
N-o voi căta, chiar de-o să doară!
Nu-i ca-n extaz de primăveri:
Urăsc urgia de afară!

- Dacă-ai pierdut iubita ieri
Şi iarna-i grea ca o corvoadă,
N-ai ajutorul cui să ceri,
Şi-o s-o găseşti... om de zăpadă!

Dar dacă o iubeşti, cum zici,
Nu căuta nici sfat, nici sfadă,
Pe sub zăpadă, tiriplici,
Treci lângă ea... om de zăpadă!

Şi, uite-aşa, voi amândoi,
Cuprinşi de-ngheţul fericirii,
Vă contopiţi umili şi goi
Dând izbăvire omenirii!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averi, zâmbetele

Prin lumea noastră sunt îngeri
Ce nu mi-s nici albi ori negri...
Nu au stăpâni făptuind ronini
Codul neînchinatei lor, lumini.

Sunt de Iad şi Rai decăzuţi
Răzvrătiţi când zăresc pedepsiţi,
Pentru păcate făcute de părinţi
Copii-nfometaţi şi chinuiţi...

Fugind in lumea noastră umili
Printre noi trecând "invizibili".
Cu nume de stele doar ştiute
Lăsând daruri fără ţel şi lăute...

Cutreierând jungle şi războaiele
Să ogoiască cu azur,.. lacrimi.
Vânzând aripile de heruvimi
Să adune-n averi, zâmbetele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Şi de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem şi plângem
Şi suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranţei noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistenţa vieţii şi-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Şi dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moştenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credinţă, curând, ne vor urma?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am plătit

Eu am plătit tribut iubirii mele,
Dar n-am fost dintre cei umili şi terni,
Din mine-am smuls cele mai scumpe perle,
La focul meu am încălzit-o ierni.

Am fost vulcanul stins, în adormire,
Deasupra mea crescuseră copaci,
Astăzi când mă trezesc, câtă uimire...
Pe toate frunzele ai scris "Să taci!"

E o putere mai presus de mine,
Să tac, nu ţine de voinţa mea,
Sau poate prea puţin, cât poate ţine
Vulcanul înşuşi izbucnirea sa.

Ştii ce gândesc? Între etern şi tern
Nu e decât o literă, un semn...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!