Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Și de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem și plângem
Și suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranței noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistența vieții și-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Și dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moștenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credință, curând, ne vor urma?

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dumitru Sârghie

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.

Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!

Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu știm de ce

Nu ști de ce ne treci adesea
prin fier și oțet și fier,
dar știm că tot ce nu știm astăzi
vom ști odat-acolo-n cer.
Nu știm de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci și prea săraci,
dar știm că Tu vrei mai datornici
și mai puternici să ne faci.

Nu știm de ce ne dai adesea
dureri și lacrimi și amar,
dar știm că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou și dulce har.

Nu știm de ce ne ceri adesea
slujiri și jertfe și poveri,
dar știm c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu știm de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar știm că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu știm de ce ne-oprești adesea
nu ne ducem unde vrem,
dar știm că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pomul vieții

Ceru-acoperă pământul cu o mantie de ceață
Zorii tinereții noastre parcă nu se mai ivesc
Raze dulci ne înfășoară și destinul ne răsfață
Dar m-afundă sărăcia și necazuri ne-nvedețesc

Rămuros e pomul vieții, însă unde-i rodul?
Mâine frunza se usucă și în vânt își duce dorul
Ne-ntrebăm adesea: oare care-n viață ne e scopul
Oare ce în lumea asta ne rezervă viitorul?

Vreau ca pruncii să zâmbească. Vor lumina să răsară
Toți copii lumii noastre. Sufletul să nu ne doară
Că n-are haine sau mâncare, mutilați sunt... orfani
Vreau să fie pace-n lume, să rămână mii de ani.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.

Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.

Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ardere

Intrați! Aprindeți lampa!
În întuneric strânse, stau sute de păcate...
Dar ce aprindeți voi?!
Ce-ați pus? De ce lumina
În van se risipește?
De ce în întuneric voi iarași ați rămas?!
Îmbrățișați prin fapte păcat, fărădelege!
Și risipiți în taină a Domnului prinos...
Voi fără milă ardeți iubire și credință...
Unde vă este darul iubirii de frumos?!
Spălați-vă ființa prin rugi și prin mătănii!
Pierind dezlănțuirea păcatelor lumești,
Fiți voi floare de lotus pe apele speranței
Și căutați lumina în lumi dumnezeiești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem nedeslușit

Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
nu înțelege poemul meu.

Încerc să-i ignor
Când mă critică și-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abțin să nu zbier
Șinu plâng.

Dar ei nu știu că versul e viața mea;
Și nici nu vor ști, nu le vor păsa...

Aud adesea: "Tu poți mai mult!".
Ce vor să zică?
Și renunț, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Și nici al minții mele.

Dar ce-aș putea să spun?
"Critică-mi creatorul!"
Sau "Critică-mi sufletul!"?

Ei nu-nțeleg,
Lor nu le pasă.
Și ce păcat...
Căci sunt mult prea orbi
Și mult prea surzi
Să înțeleagă poezia mea frumoasă.

poezie de
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Auzim adesea remarca: "Vorbește prea mult!", dar nu am auzit niciodată critica "ascultă prea mult!".

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Risipă

nu te risipești, îmi spun adesea.
nu te risipești întru cuvânt,
Statornic acribia pune lesa,
Și-mi fură libertatea prea curând.

Sunt rimei priponit ca de țărușă,
Cu mult prea plicticoase adnotări,
Ca balamaua văitându-se în ușă,
Mă risipesc în false decantări.

Mă risipesc, mă risipesc din viață,
Ca roua intr-o caldă dimineață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Nopțile

Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârșește.
Totdeauna dragostea în umbră ca înțelepții lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înțelepciune, ci de speranță
și totuși, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopții,
ci din pricină că noi înșine am amenințat-o prea mult.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 iunie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viața asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o lași să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieții
să-l poți uita și-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poți nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrățișarea
să-ți pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrșit,
să-ți par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
nu-i dai totul pe pămînt,
și pacea inimii și slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veșnicia
s-o dai pe-o umbră și pe-un fum;
E mult prea scump Cristos și Raiul
nu dai tot să-L ai acum.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Seară de vară

Se strâng rotocoale de nori peste cer
Și tună-n mânia-i, salbaticul jder...
Alunecă râuri de fulgere-n noapte...
Se-aud în tăcere doar ramuri de șoapte...

Și plouă... Și plouă... Se strâng la picioare
-În șuvoi de săruturi, amare izvoare...
Simțim fierbințeala în clopot de sânge
Și plouă întruna... Și plouă... Ajunge!...

Cad bulgări de sticlă sub clopote grave...
Se sfarmă pedeapsa naturii bolnave...
Noi plângem cu lacrimi de ploaie... Potopul
Ne-a luat prunci și case, speranța, norocul...

Sub grinzi sfărâmate de dalta pieirii,
Ne ducem pedeapsa, cerșind omenirii,
Fărâme de suflet... Pe cer, iese luna...
Se termină ziua, sfârșește furtuna...

Sub cerul speranței, altar vieții suntem...
Mai plouă cu vise... Adesea, mai plângem,
Dar veșnic credința ne e scut și faclă,
Cu Domnul vom trece prin foc și prin apă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Și-am plâns...

Și-am plâns trecutul ca pe-un mort... Durere
Îmi picura, nespusă, pe obraz...
Și i-am făcut din roze diademe...
Oh, amintirea-i încă mi-a rămas.

Cu giulgi brodat din aurul divin
Și chiparoase, l-am împodobit...
Pentru acel trecut cât ne jertfim...
În el o veșnicie a pierit.

Și cât de mult l-am plâns... și l-am tot plâns...
Dar pentru toate astea suferim?!
Târziu, în nopți de sângeri a apus...
Iar noi spre mâine trebui să privim...

Îngenunchem la alte veșnicii...
Nu suntem prunci... Nu suntem nici profeți.
Precum Iisus adesea suferim
Și ne rugăm, oh, Doamne, să ne ierți.

Un pumn de oase pe pământ străin
Și generații noi ne-or arunca
Într-un abis, ca pe un suvenir
Trudit și inutil în lumea sa.

Deplânși actori în lumea de apoi
Cu-nțelepciune, trudnic fredonând,
Un plâns străin ce nu mai e cu noi,
În umbra unui neștiut mormânt...

Ce drept trecutul verbului "a fi"
Să se-mplinească?! Ramuri de argint
Despart în noapte două veșnicii
Într-un poem haotic și succint...

Despart în noapte două veșnicii...
Cu toți avem trecut și viitor
Și n-avem încă vreme "a muri"
Cât rătăcim și suflete cât dor.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Alint

Brațele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Și fericirea promisă
În visele părinților
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolțește,
Îi cresc aripi de fluturi
Și în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi nașteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăște fântâna iubirii...
De aceea te sorb cu privirea
Și te îmbrac
În lanuri de grâne și flori.
Pentru a răsări în fiecare uivers,
La fel de frumoasă și pură...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Recviem

S-a dus dracului țara toată,
Nici nu trăim, nici nu murim,
E-o criză clar de libertate,
Și mult prea mult, e prea puțin.

Prea mulți golani, prea puțini oameni,
Azi și nimicul este prea,
Nu mai vine nimeni cu ziua
Și nu se mai bea secărea.

Se duce patria de râpă,
Iar noi suntem și proști și orbi,
Prea lași să încropim vreo trupă,
Pe trădători să-i dăm la corbi.

Se duce patria cu totul
Și noi privim ca pe la nunți,
Fantome-n hora tricoloră,
De zimbri coborâți din munți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ascult muzica candorii, a inocenței și mergem mai departe demni, triumfători, lăsând în urma noastră zgomotele și agitația sterilă a unei lumi și a unei gândiri mult prea obișnuite, însă ne vom reîntoarce pentru a picta culorile vii, strălucitoare ale gândurilor curate și ale speranței cerului azuriu. Nu putem merge universal înainte decât prin reîntoarcerile păstrării Frumosului și a Dragostei.

în Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian IbișSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cât de mică este partea din viața noastră de care ne bucurăm! În tinerețe, așteptăm cu nerăbdare lucrurile care urmează să ni se întâmple; la bătrânețe, privim înapoi la lucrurile care au trecut; când suntem adulți, deși se pare, într-adevăr, că suntem preocupați de lucrurile prezente, chiar și această ocupație este, mult prea adesea, lăsată la o parte datorită hotărârii noastre vagi de a fi extrem de fericiți într-o zi viitoare în care vom avea timp.

citat din
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Cine suntem cu adevărat? Ce lăsăm în urma noastră, cum trăim alături de ceilalti, ce daruim si mai ales, cum facem viața mai frumoasă celor de lângă noi... suntem prea săraci în sentimente care cer vama sufletelor, mici în comparație cu poveștile de dragoste, înecați în propriile războaie și lipsiți prea ușor de umanitate, de parcă civilizația doar acoperă instinctele primare. Aceste erupând atunci când totul devine un focar de infecție - răutatea, lipsa altruismului, ura și nepăsarea în fața morții, individualismul rece și crud, teama de noi înșine, capitalismul feroce ce mușcă din tărâna idealurilor fiind germenii propriei distrugeri. Și nu ne mai putem opri, iadul fiind purgatoriul nesfârșit al visului numit umanitate... raiul promis devenind un vis prea îndepartat și totodată nemeritat!


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Goethe

În decursul vieții suferim mult fie din cauza celor învechite, fie din cauza celor prea noi.

citat clasic din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce jocuri se potrivesc și adulților, captându-le atenția la fel de mult ca celor mici? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!