tulburat

Am tulburat

Am tulburat adesea umbra copacilor
şi-am auzit rumoarea frunzelor iscusite
şi furia coroanei ieşită din orbite,
mânia cetelor de palatini
în contra celui care intră prin rădăcini,
intră prin rădăcini, iubit de ele,
şi rămânea în patul frunzarelor rebele.

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru tulburat

într-un albastru tulburat
e tăiată calea migraţiei spre înalt

umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
şi tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp

şi tu eşti o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subţire înainte de haos

ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spaţiul fără aer
unde cuvintele mor

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

somnul tulburat -
muzica dată tare
în cimitir

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se potoleşte

Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad

Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân

Dar o rază a Luni albă se zăreşte
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunţă noul lor program

Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubeşte
Vântul se opreste cerului îi este slugă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconsiderări

... dacă priveai
prin prisma marilor dezbateri
de la talpa supuselor
până la creştetul lunii
vestala inimă
repopula-va atâtea reliefuri
câte despletirile
chipului tulburat al cuvintelor
pot...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Faadh

Astăzi a murit regele Faadh
Şi nu e cu aur îmbălsămat,
De nici o floare nu e mângâiat,
De nici o întrebare nu e tulburat.

poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţă

Mi-ai rămas în memorie cum
un ţipăt înjunghiindu-mi numele.
Mi te-ai înfipt în carne cum
pământul sub unghiile
truditorilor săi.
Mi-ai asuprit privirea precum
o lumină ucigătoare.
Mi-ai tulburat auzul ca
o voacală asurzitoare...
S-a făcut totul frumos
şi mă doare.

poezie de Diana Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut un bărbat urmărind orizontul

Am văzut un bărbat urmărind orizontul;
Alergau jur-împrejur unul după celălalt.
Acest lucru m-a tulburat;
L-am abordat pe-acel om.
"E inutil," i-am spus,
"Nu-l vei putea niciodată... "

"Minţi," a strigat el
Continuând să alerge.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea raului

Esti o floare a raului
Un neg, o arsura
Si gusti din mine cu manie
s-a spart doar c-o-mpunsatura

esti o floare a campului
un paradis, o palida
lumanare ce-mi sfararie-n intuneric
privind inocenta si candida

esti o floare a cerului
anarchic, tulburat
Care se-arunca-n glod puturos
Un inger din cer scapatat

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interioare

Am dat cu gându-n Dumnezeu
c-un spic de grâu când era greu,
am dat cu-o cruce, cu-o icoană
şi am rămas lovit de mană.
De ce se rupe rodu-n două
când, Doamne, cerul tău ne plouă?
De ce salcâmul a turbat
de fân uscat şi tulburat?
Şi-am înţeles târziu din zbor
de câtă rouă poartă un nor!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!