tulburat

Vis treaz

Nu ştiu cine m-a strigat din noapte
Când mă-ntorceam prin somn
Cu stemele decapitate
Mi-a rostogolit numele
Cu stâncile fulgerate
În volutele ce şi le deschidea ecoul
Şi-a tulburat jocul mâinilor de cleştar
Încolăcite pe gâtul pădurii
Încercau să împletească
Din mătasa lunii
O cunună de valuri
Pentru umerii tăi
Sfâşiaţi de dorinţe.

poezie de Vasile Dobrian (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesuri amare

Am fruntea pietrei,
înrourată-n tăcere. Rugă am rostit
pentru aceste înfloriri
baletând
în înţelesuri amare.

Ce zile faste mi-am ales
s-aştept iubire
pe false coridoare?
Ale cui sunt mâinile
şi ochii acestui
chip tulburat?

Astăzi,
nici păsările,
nici ploile
nu mă mai recunosc
şi... ştii doar,
soră geamănă
le-am fost...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
... suavă meninge
şi somn tulburat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
...suavă meninge
şi somn tulburat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau

stau între cuvinte,
unele dor şi ard în albastru,
altele mă ară până la transparenţă.
tu eşti departe
într-un contur neclar din seva vieţii.

odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.

şi nu mai ştiu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul pescar

Bătrânul m-a tulburat, stătea acolo liniştit în barcă,
Atât de împlinit,
Cu privirea aceea întoarsă înăuntru,
Transferând cumva centrul fiinţei
Pentru a intra în deplin acord cu el...
Şi firul indolent al undiţei în apă,
Un nerv în afara propriului corp
În contact cu pulsul mării.

Bătrânul pescar trăgea din pipa lui,
Răspunzând, " Uh, huh,"
Blajin, absent – nu era nimic de povestit;
El, un iniţiat.

poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

ziua a înflorit târziu pe frunza tăcută
noaptea a stins astrul
tulburat de razele amurgului

bezna străpunsese ca un corn
lumina aşezată pe lucruri

vibraţia ei călătorind ca o taină prin celule de gând
urzind un crepuscul stingher şi năuc

mâinile au dezvelit închipuirea
de pe nimicul împrejmuit în carate
din podea a ţâşnit singurătatea
făcându-mi cu mâna

mersul şi-a preluat rotundul din spaţiu
la margine de sunet şi fără culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leandri

e vremea când leandri
nevroze bizantine
m-au dezmierdat şi tac
legat cum sunt de tine ca scoarţa de copac

e vremea când leandri
angoase delicate
m-au legănat şi dor
cu tainice idile în limpezimea lor

e vremea când leandri
brocarturi clorofile
m-au învelit şi cad
în rotunjimi de ape cu intarsii de jad

e vremea când leandri
lascive solitudini
m-au tulburat şi strâng
vechi darnice iluzii pe care să le frâng

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură dorinţă

De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.

Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!

Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!

poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seniore! (Distinsului profesor Claudiu Vodă)

N-am tulburat izvoare,
Căci nu le-am putut răpi
Susurul şi clipocitul
Să le fac muzică.
Am îndrăznit să visez
La zborul înaripatelor,
La libertatea lor,
Destul de efemeră.
Petale am sărutat,
Doar cu privirea,
Nereuşind să le iau
Culorile divine.
Armoniile au rămas,
La locul lor,
Şi totuşi au devenit
Curcubee instabile.
Cu toate acestea,
Zilnic mă topesc,
Turnându-mi continuu
În suflet elemente grele,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!