treiera

Boul nu treieră cu gura legată.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitei care treieră nu i se leagă gura.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este o combină fenomenală, ne seceră şi ne treieră din mers.

aforism de David Boia (14 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce să trăieşti? Totul e în zadar! A trăi e a treiera paie; a trăi înseamnă a te arde şi a nu te încălzi.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

scriitorii sunt batoze
dacă nu mai treieră
nu mai obosesc

haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui filozof pesimist

De vrei, o! filozoafe, o probă ne-ndoioasă
Că omenirea cultă devine mai hidoasă -
Te rog, iubite, câmpii de ce-ai mai treiera?
Priveşte-te-n oglindă şi-ndat o vei afla.

epigramă de Aron Densuşianu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul aluat

(Dedicată pictorului Liviu Şoptelea)

Un cuţit portocaliu în colţul mâinii.
În turla bisericii dospeşte
pâinea neagră cu holuri prin ea
şi miros de portocală cu sertare.
Peştele doarme în coada lacului pe cumpănă.
Magii treieră aerul crucificat.
Îngeriţa plânge la porţi după sare.
Sub cruce creşte albastru din pământ un aluat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Dimineaţa destrăma îngrijorări de pustiu
după seara apusului sângeriu,
vrăbiile îşi exersau neliniştitul ciripit
în cearcăne de soare nedormit.
Îşi luase luna luceafărul la sân
lunecând albastru,
treiera teren păgân
pe un cal măiastru.
Parcă pluteai, din ochi mângâiai,
delicat, două flori de măr,
am privit ca vrăjit, îmi zâmbeai,
fericirea ta cerea fân în păr!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirile...

Când mor iubirile pe rug, cenuşa ca un tăvălug îmi treieră albastrul
Şi mă târăsc înspre chilii, suspin cuprins în cochilii, spre Daniil Sihastrul.

Cu ochii scrijelesc pe cer, cu flămânziri de rinocer, blesteme infantile
Şi le arunc pe-un curcubeu, cu stângăcia unui zeu, cu gusturi mercantile.

Când mor iubirile în noi, rămân copaci cu umeri goi, cu ramuri-braţe nude
Şi plâng pădurile de dor, într-un străin şi gol decor şi nimeni nu le-aude.

Lăstunii se lovesc de nori, cu lacrima la cingători şi îngroziţi cocorii
Se-ntorc din drum rătăcitori, orfani de zboruri şi culori, pe drumurile sării.

Când mor iubirile în vers, mai moare înc-un univers parnasian. Poeme
Îşi fac seppuku, solidar, (ca într-un ritual barbar), cu muza care geme.

Cortegiul macilor striviţi, de neiubire adormiţi, sub cnut, împinşi din spate
Însângerează un decor, în care-aproape mă strecor, de-atâtea nepăcate...

Când mor iubirile-n amurg, din ochii-albaştri, vise curg, spre-oceane de tăcere,
Sub felinare, paşi târzii, mai calcă peste poezii, cu moartea în artere...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit

cad peste mine satele,
se dărâmă,
şoselele se urcă-n cer,
cerul devine-acoperiş
de şură veche
văruită cu albastru de Voroneţ.
ţăranii umblă prin sângele meu
cu rariţe, cu pluguri, cu sape şi coase,
seceră, treieră timpul la clăci
pe şanţuri, la furcării,
femeile dimineaţa se închină
şi pleacă la apă
cu cobiliţele pe umeri,
umple găleţile si sărută soarele
apoi spun rugăciuni în genuinchi
lângă Maica Precista
şi trec în tindă, pe vatră,
mestecând făcăleţul în aburul mămăligii
sau frământând pâinea-n căpistere
facându-i cruce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!