taină

om (vezi şi fiinţă umană)

Fiecare om este un mister şi o taină.

definiţie celebră de Charles Dickens
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e o taină, în duet.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sagittarius, acum a trecut ziua autorului, aşa că pot să-l critic niţel... Am făcut trimitere la trio, cvartet, cvintet, plecând [...] | Citeşte tot comentariul

timp

Ce este timpul? O taină ireală şi atotputernică.

definiţie celebră de Thomas Mann în Muntele vrăjit (17 septembrie 1924)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este rostirea tainei prin taină.

definiţie celebră de Vasili Kandinski
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o taină tristă a cărei cheie o are credinţa.

definiţie clasică de Lamennais
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

taină

Tainele sunt cărămizi în templul cunoaşterii.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (11 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte

Noaptea este consilierul de taină al zilei.

definiţie de Paul Louis Lampert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

frunză

Frunza. Dor care pluteşte în vânt şi mângâie în taină toamna.

definiţie aforistică de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

pledoarie

Pledoaria

Pledoaria e o taină
Unde legea-i despuiată
Şi-nvelită cu o haină
Care trebuie călcată.

definiţie epigramatică de Ştefan Tropcea din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Cuvântul pare lucru de nimic. Ce-i un cuvânt? Silabe, sunete ce adesea ies dintre buze, dar cu greu intră în urechi şi numai când pornesc din inimă întâlnesc inimile. E lucru de nimic, mărunt, scurt, o răsuflare, o adiere, un sunet care se duce şi vine, pe care-l ia vântul. Şi totuşi, cuvântul Împărăţiei e ca Plămada: de cade-n făină bună, făină curată, fără măzăriche, dospeşte şi creşte. E ca sămânţa câmpului care, sub brazdă, încolţeşte răbdătoare ca pământul care-o ascunde, iar când vine primăvara înverzeşte, se înfiripă şi numai ce dă-n vară, iată gata culesul. Cuvântul este o taină sfântă care nu trebuie administrată decât cu o extremă delicateţe.

definiţie de Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!