- cuvânt
- Cuvântul pare lucru de nimic. Ce-i un cuvânt? Silabe, sunete ce adesea ies dintre buze, dar cu greu intră în urechi și numai când pornesc din inimă întâlnesc inimile. E lucru de nimic, mărunt, scurt, o răsuflare, o adiere, un sunet care se duce și vine, pe care-l ia vântul. Și totuși, cuvântul Împărăției e ca Plămada: de cade-n făină bună, făină curată, fără măzăriche, dospește și crește. E ca sămânța câmpului care, sub brazdă, încolțește răbdătoare ca pământul care-o ascunde, iar când vine primăvara înverzește, se înfiripă și numai ce dă-n vară, iată gata culesul. Cuvântul este o taină sfântă care nu trebuie administrată decât cu o extremă delicatețe.
definiție de Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sunet
- citate despre inimă
- citate despre cuvinte
- citate despre vânt
- citate despre verde
- citate despre urechi
- citate despre sfinți
- citate despre sfințenie
- citate despre primăvară
Citate similare
Ești atât de puternic!
știu că nu crezi. este chiar greu de crezut. dar e adevărat.
sunteți Dumnezei a spus El. dar cine să-L creadă
când pe străzi se moare cu zile
și nu mai este nimeni să spună "Lazăre vino afară"
în momentul în care ai deschis ochii, ai văzut lumina
și lumina vine la picioarele tale, cerându-și iertare
la prima ta răsuflare, aerul a plecat purtându-ți aura și puterea
iar când ai pus picioarele pe pământ
pământul s-a înfiorat, recunoscându-te de stăpân
numai ploaia și vântul nu par să te asculte
încă fac ce vor ele
dar uită că la început a fost cuvântul
și cuvântul se desprinde cu greu de buzele tale
de dulceața sărutului tău
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
Rondelul vântului
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.
E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.
Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre promisiuni, poezii despre smerenie, poezii despre sfinți, poezii despre cuvinte, poezii despre cruce sau poezii despre Pământ
Cuvântul - joc, iubire și vrajă
Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.
Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.
cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imașul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea și vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre palate, poezii despre oi, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere sau poezii despre superlative
Trei lucruri extrem de ciudate
Când pronunț cuvântul "Viitor",
Prima silaba deja aparține trecutului.
Când pronunț cuvântul "Tăcere",
Tăcerea este compromisă.
Când pronunț cuvântul "Nimic",
Fac ceva de care non-neființa se poate agăța.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre trecut
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre poezie, poezii despre jocuri, poezii despre infinit, poezii despre filozofie sau poezii despre existență
În clipa regăsirii
În libertatea mării constrângerea e malul
Deplinul întuneric lumina o conține
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.
Nimic îți pare totul când cauți nemurirea
În muta disperare tăcerea e cuvântul
Nefericirea însăși cuprinde fericirea
când, plin de umilință, tu părăsești pământul.
Iluzia, supusă, ascunde adevărul
doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
și care este veșnic în clipa regăsirii...
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre nefericire, poezii despre libertate, poezii despre fericire sau poezii despre cunoaștere
Singur. Da, acesta este cuvântul cheie, cel mai îngrozitor cuvânt din câte există. Cuvântul crimă nu se ridică la înălțimea lui, iar cuvântul iad nu este decât un biet sinonim.
Stephen King în Salem's Lot
Adăugat de Iuli-A
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre religie, citate despre iad sau citate despre existență
Cuvântul "oportunitate" este derivat din "oportun", care înseamnă potrivit cu scopul, corespunzător circumstanțelor specifice, la timp, petrecut sau înfăptuit în momentul potrivit. Cuvântul "oportun" vine, la rândul lui, din cuvântul latin "opportunus", care înseamnă "în fața porții".
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Herbert Harris despre timp sau citate despre latini
În anul 2005 am făcut școala de elicoptere la Becker Aviation, tot din dorința de a zbura. Prin acest lucru dovedesc că nimic nu este imposibil, trebuie să-ți dorești cu ardoare acel lucru și vine, poate mai greu, dar vine.
citat din Roxana Ciuhulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate despre școală, citate despre zbor sau citate despre imposibilitate
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre seducție sau poezii despre plimbare
În realitatea vieții sufletești, cuvântul este un complex de înțelesuri și de simțiri care nu există niciodată singuratice, ci sunt totdeauna legate cu înțelesurile și simțirile din alte cuvinte și alcătuiesc astfel între ele țesătura cea trainică a personalității unui individ, ca și a unui popor. Această țesătură este mai întinsă sau mai restrânsă, mai îndesată sau mai pe deasupra, după cum este și firea individului; dar totdeauna este împletită din mai multe ițe ale spiritului omenesc, și din când în când se ivesc încrucișări de fire, care pot pune în mișcare țesătura întreagă, și cu un simplu cuvânt se deschide adâncimea adâncimilor sufletești. Vorbește ca să te cunosc! Vorbește ca să te văd!
Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre singurătate, citate despre realitate, citate despre mișcare sau citate despre cunoaștere
Cuvântul final
Când viața cu zarul aruncă,
Și destinul e frunză-n vânt
Valurile se sparg de stăncă
Tot am de spus un cuvânt!
Când ție chiar nu îți pasă
Mă ridic ușor de la pământ
Și dau cu pumnul în masă,
Tot am de spus un cuvânt!
Când viața e foarte perfidă
Încetișor eu încep să cânt,
Și rostesc c~o mina acidă
-Tot am de spus un cuvânt!
Când totu-i distrus din fașă
Iar oamenii cu toții plâng
Umflu mușchii pe sub cămașă
Tot am de spus un cuvânt!
Dar când moartea îmi dă ocol,
Și-acesta nu-i un lucru banal
Nu mai este loc de-un miracol,
Căci ea are cuvântul final!
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre viață, citate de Alex Dospian despre viață, poezii despre plâns sau poezii despre moarte
Veninul cuvântului
Cu vântul
Vine cuvântul,
Cu litera
Vine vipera.
Cu pixul
Vine scrisul.
Semnează,
Vipera urmează.
Tu ești vântul,
Ești cuvântul
Ești destinul,
Îți porți
Veninul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi
Trei din cele mai ciudate cuvinte
Când pronunț cuvântul Viitor
prima silabă se îndepărtează deja în trecut.
Când pronunț cuvântul Liniște
o distrug.
Când pronunț cuvântul Nimic
creez ceva ce nu încape în nici o neființă.
poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul cuvântului mut
Mut e Cuvântul,
El, totuși, se-aude.
E mut ca pământul,
Darul Lui îl pătrunde.
Mut, fără sunet,
Cu-atâta putere.
Mută tăcere
De veacuri și... vrere.
El, Cuvântul a spus
De faceri. Născare.
El, Cuvânt a adus,
Izbăvire, scăpare.
E oriunde, oricând,
De atunci... Este tot.
E mărire în gând
Înălțat' din clocot.
Dar, în tot și în toate,
În muțenia mută
Darul, El îl împarte.
Primește-L și-ascultă!
poezie de Mara Emerraldi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre mântuire, poezii despre gânduri sau poezii despre cadouri
Cuvântul
Cuvântu-îi cărămida ce zidește
O admirabilă, romantică poveste
De dragoste, o dramă sau o tragedie,
Spusă-n versuri într-o poezie
Sau în alte opere de artă care fac
Din astă lume, una cultă și deșteaptă.
Cuvăntu-i temelia unei nații,
Păzit cu strășnicie de multe generații,
Ca el să nu fie vitregit și alterat
De ce-i temuți, de care din istorie știm
Că au încercat ca noi să nu mai fim.
Cuvântu-i demn și sacru legământ,
Între oameni și pământul în care ei s-au născut,
Și-au dus viața, au trăit bine sau chinuit,
Pune un umăr la greu când neamul este încercat
Și dovada oricând și pentru oricine devine
Că-a a lui sorginte de la Decebal vine.
Cuvântul românesc, se dovedește a fi,
Prin vocea lor, a celor învățați de mult și cei de-acu,
Ce au de spus cuvânt adevărat și cercetat,
Ca ar fi primul ce a fost rostit pe pământ,
Și s-a răspândit în lume ca vântul
Priveligiat a fost, de-a fi ales de Dumnezeu
Și va pieri numai dacă vrea EL.
Cuvântul are cutezanța de-ași proteja
Rădăcina și originea lui de milenii poate,
Că vine de la daci, greci, slavi sau romani
De-i scris în limba noastră, este al nostru
Și doar noi îi pricepem și-nțegem cu adevărat rostul.
Cuvântu-i și-o armă de luptă-n viață,
Și-înțelegându-i sensul și porunca,
Te-aruncă într-o clipire până la cer,
Dar și- o vorbă spusă-ntr-o doară,
Te doboră și pân la pământ te coboară.
Cuvântul sincer întărește ale noastre fapte,
Care rămân pe veci, pentru eternitate
Și a noastră ființă din temelii o consolidează,
Pentru tot ce în viața noastră urmează.
Atenți cu noi doar trebuie să fim
Și vorbe fără acoperire să nu rostim,
Că ele ca-n orice jurământ se vor răzbuna odată,
Când cel ce le-a rostit nici nu se așteaptă.
poezie de Georgeta Ganea (6 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre voce, poezii despre tragedie sau poezii despre sinceritate
Limba asta veche și română
Să iei cuvântul celor ce sunt muți
Și sabia de limba lor s-ascuți,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Și zborul ce-i înduplecă pe corbi,
Să scriem negru-acolo unde-s vii
Și alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.
Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Și taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche și română.
Și-apoi să iei din frații tăi puțin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.
Să iei cuvântul celor ce sunt muți
Și-apoi tot c-un cuvânt să-i împrumuți,
Să sapi o groapă lungă, iară eu
Îl voi ucide-apoi pe Dumnezeu.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfințenie, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre fluturi sau poezii despre curățenie
Convalescent de România
Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu
Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
și de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul
Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare
Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre România sau poezii despre Dumnezeu
Duios Anastasia trecea
nu e despre filme sau actori, e despre viață și despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
și care se chinuie să înțeleagă viața cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
și-atunci cuvântul se retrage
și intră în ilegalitate
ca și genul.
cândva eram și eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
și lumea mă credea
dar acum
nimic nu poate ține istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre istorie, poezii despre greutate, poezii despre frică, poezii despre filme sau poezii despre actorie