sugestie

O sugestie

Se vede-o zare verde-n sticla veche,
Se vede-un licăr roşu în tăcuta sobă,
Se presimte ninsoare-n amurgul de afară –
Ce-ai zice de-un pahar cu vin în prag de seară?

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pont şi sugestie: grook dojenitor adresat tineretului

Spiritul omenesc sublimează impulsurile
care-l împing spre prea de prisos eforturi;
o viaţă sexuală intensă stinge
pofta pentru alte sporturi.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa tăcerii

Linişte profundă şi sonoră
îmbrăcând, inundând
forme perfecte.
Tăcere protejând forme,
forme adâncind tăcerea,
un echilibru precar
şi vibrant.
Timpul fiind doar insinuat,
sugestie trecătoare
asemeni naturii lui.
Frumuseţe, gen
valori fără sens
dizolvate în dinamismul static
al formelor, revărsate
peste marginea imaginaţiei,
dincolo de sacru.
Perfecţiunea formelor
nu poate fi decât simplă
şi profund cuvântătoare,
până la lacrimi,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Gîrniţă
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Antarctic

φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E

Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială şi ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.

Grămezile de şoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.

Aurore de ocazie se aprind sporadic
şi numai pentru ca arborele
să pară real
în faţa miracolelor deja înfăptuite.

Motivul îşi dădu seama că se rătăcise, –
apariţia ipostazelor reclamă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, norocoaso

ce distinsă e ora plutindă sub care te afli
cu extremele zâmbetului ce dau în aripi
şi te împing razelor ruşinoase de amurg
ori nesfârşitului sugestie la întâmplare-n burg.

ce norocos e cerul că se lasă pe tău umăr
cu resemnări de seară, cu spaţiu-n număr,
cu toată răsărirea sentimentului în cristale
şi gând îndoit pe aroganţa genelor egale.

o, şi pasu-ţi triumfal înaintea aurorei încordare
întoarce întârzieri-n roze şi-n glasul mângâiere
şi meşterii ce au închis mişcări treze prin statui
împing toamne să plece din remuşcările arămii.

o, norocoaso, tu ce pe braţ găzduieşti lumină,
însingurării farmec să-i prelungeşti ora vină...
tu, extaz senzual-n răspărul sonorului de frunză
ori în zbaterea ceramicii aciuată-n roşia-ţi buză.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem aici!

încercăm pronunţarea cuvintelor
reuşim partea infimă de început
restul este luat în posesie
de un fel de ape... de timp...

[arrière-fond... sugestie... sentiment impresionist]

ochii ni se adâncesc într-o prăpastie
gesturile devin frugale ca de anxioşi
parcă eram într-o familie... parcă într-un supermarket?!
avem minima grijă să fim politicoşi!

o sonerie sau un clinchet!
surpriza mimată a evenimentului antologic!
aerul acela de viaţă!
rochia apretată şi alura de galben
silueta de-abia descinzând
cu iuţeala fericirii pierzându-se
în irealitate!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie

Înveleşte-te cu timpul! Doar aşa n-o să exişti!
Deci, poţi să-ţi baţi joc de-oricine şi de toţi îngerii trişti!
Transparenţele opace te-or feri de judecată,
îţi vei savura în tihnă partea ta întunecată.

Dar nu vei avea cu cine să te bucuri şi să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îţi va scoate ochii hâzi,
o să înţelegi, probabil, că eşti singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îţi va fi timpu-nchisoare..

Când vei vrea să te asculţi, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toţi, vremea ţi-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simţi doar doruri grele.

N-ai trecut, nici viitor şi nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nţelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ţi-ai cedat dreptul la moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intra muros

În acest oraş, dacă nu te sprijini de zidurile amintirii
şi nu-ţi aprinzi o ţigară înseamnă că vrei doar să
treci mai departe, să începi lucrul la marele şi ultimul
poem, cel al câmpului, al liniei ferate, al spaţiilor deschise.

În acest oraş amintirea pluteşte ca un cocor uriaş, transparent,
care fâlfâie încet din aripi, tulburând muzici surde,
şi aerul din jurul aripilor devine într-un fel nisipos, auriu
şi începe să ningă luminos peste toţi aceşti deţinuţi
neputincioşi ai prezentului.

În acest oraş este voie să se plângă pe statuile avuzurilor,
căci nimeni nu întreabă nimic. De când ceaţa îngerilor
a început să se lase în suflete, nimeni nu mai întreabă
nimic, căci drumul fiecăruia trebuie răzbit acuma,
altfel ceaţa te poate închide pentru totdeauna.
Ceaţa şi trunchiurile întunecate ale copacilor...

Câteodată mergi de parcă ai vâsli. O simplă lunecare fizică,
o deplasare nesemnificativă, dar necesară. Gândul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afra

Un copil cu păr şaten. Amin şi rugăciune
Întunecă încet răcoarea serii
Zâmbetul Afrei roşu-n galben cadre brune
de Floarea-Soarelui, frică în umedele griuri.

Învăluit în mantie albastră chiar demult
Călugărul pictat-a-o pe o icoană alene;
El vru durerea să o-mpărtăşească-n cult
Când stele-i curgeau sânge prin vene.

Apus de toamnă; arţarului tăcere.
Fruntea atinge-a apei albăstrire,
Un giulgiu aşezat pe-o bară de metal.

Fructe stricate cad din ramuri în durere;
Nespus e zborul păsării, întâlnire
Cu muribunzii; urmează-un an fatal.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţa este şarmul meu

cu degete strivite dar sârguincioase totuşi
în pofida atâtor încercări ratate
la care au contribuit inconştient
sub dictări ale unei entităţi
căreia nu-i port niciun fel de recunoştinţă
încerc să fac eforturi întru a urma
o atât de lipsită de relevanţă şi scop nobil direcţie
încât mă mir şi eu, se miră şi mâinile mele
de această subită voinţă de adaptabilitate
această absurditate de a înţelege mocirla existenţială
cochetezi cu metafizica, slabă şi ingenuă fiinţă
râvnind să atingi sferele unei linişti
care nu se poate afla decât într-un univers vegetal
vălul comod şi compact al ignoranţei poate să dispară
însă efortul de a găsi un veşmânt colorat de sihastru
sub care să te ascunzi şi să le acoperi pe toate odată cu tine
nu se ştie dacă va merita osteneala
ignoranţa e şi neconştientizare
conştientizarea e urmată însă
de dorinţa de a ascunde prăpastiile năucitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!