stimulent

* * *

In deplină armonie,
Ce să fie... ce să fie????
Este iute ca olteanul
Stimulent ca ardeleanul
Si tăcut ca moldoveanul
Dacă pui prea mult in supă
Lacrimile te usucă.....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Decenţă parlamentară" (Desfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate)

După furturi, ca-n demenţă
Ce la "emanaţi" au prins,
Toată lumea s-a convins,
Să se treacă la decenţă
Cinstea ca o permanenţă,
N-o acceptă orice ins
De aceea, s-a pretins
Derogarea de urgenţă
Chiar senatul consemnează,
Că se cam exagerează
Şi-a votat ca stimulent,
O propunere recentă:
Să se treacă-n parlament,
La "decenţa indecentă!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Repetabil stimulent,
suveran a cărui slujire e scopul meu suprem,
fapt novator
ce poate deveni permanenţă
ca o idee răsărită instantaneu
din penetraţia tenace şi rapidă
(împrospătată continuu de calitatea revelaţiei
ce trebuie fructificată de entuziasm şi dăruire)
a razei acţiunii ce nu poate fi oprită de ziduri,
ci răspândită în mii şi mii de conştiinţe,
neînlocuibilă prin comoda reorientare exterioară.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimulent benefic

Poetul Iorgu, cazu-i clar,
De muza sa e stimulat,
Dar şi mai mult, e-adevărat
Că-i inspirat de un pahar
Ce-i dă tărie multă-n dar
El e "izvorul" nesperat
Ce noi idei i-a furnizat
Din el se trage al său har
Şi bând pahare multe-n bar
Îl încânta pe cârciumar...
Acesta exclama patetic:
- Eu calitatea îi certific,
Nu mai există, spun profetic,
Aşa un autor prolific.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Perversitatea" cafelei

Cafeaua-i tonic excelent,
Îţi e ca o cariatidă,
Când eşti de dragoste avidă
Şi vrei un straşnic stimulent
Dar la Iolanda, ea, urgent,
Efect pervers avu, stupidă,
Căci a rămas pardon, gravidă,
Sorbind cu patos şi frecvent
De-aceea pentru fete, ea,
Găsi povaţă elegantă,
Căci să le protejeze vrea
Spre-a nu cădea pe-aceeaşi pantă:
- Când mergeţi pe la vreo cafea,
S-aveţi prezervativ în geantă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urzica

În atâtea ipostaze
Este bună la ceva...
În salate, dar şi-n supe,
Simplă, ori cum veţi mai vrea.

E ca sarea şi piperul
Când ne pişcă-n epigrame...
O "Urzică" vrând să-i schimbe
Pe cei care fac fasoane.

Bună-i pentru glicemie...
Purificator stilat!
Pentru cei cu anemie
Stimulent adevărat.

Bună-i şi la frumuseţe,
În şampoane şi-n catrene...
Mergeţi şi vă luaţi "Urzica"
Câtă vreme mai e vreme.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsneală

Destulă tăcere, prea multă roşeaţă,
pretinsă plăcere ne spală pe faţă,
puţină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.

Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
ţâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.

Trăsneala flatată tresare sagace,
stârneşte turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-şi adapă.

Dau nota de plată bacşiş armoniei,
plictis încărcată şi şperţ poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur şi argint

Eşti singură-n apus, în prag de toamnă,
când gândurile-ţi toate, purpurii,
îţi urcă pân' la nori şi te îndeamnă
să le urmezi, ca ele să devii.

Obrajii-ţi ard, iar inima pulsează
în ritm ce-ţi face sângele torent
ce îţi inundă trupul şi cutează
să-ţi fie, al dorinţei, stimulent.

Te laşi în voia cerului o vreme,
şi îţi alinţi un dor neîmplinit,
pluteşti în rubiniul cu poeme
al zilei ce se-ndreaptă spre sfârşit.

În liniştea apusului, îţi pare
că Soarele, pe drumul său de foc,
e timpul ce se scurge într-o mare
în care anii nu-s decât un joc.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!