Trăsneală

Destulă tăcere, prea multă roşeaţă,
pretinsă plăcere ne spală pe faţă,
puţină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.

Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
ţâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.

Trăsneala flatată tresare sagace,
stârneşte turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-şi adapă.

Dau nota de plată bacşiş armoniei,
plictis încărcată şi şperţ poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!