Poezii despre steiner rudolf
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru steiner rudolf în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Trecut
Pentru că trecutul,
bine înțeles,
nu-i numai trecut...
poezie clasică de Rudolf Eucken, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut
Iacob Steiner
Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheața învestiturii.
Amar, ciudat, certat cu norma
Răzbind târziu, pân la Berlin
Vrăji în slujbe negre Forma,
În săli drapate-n doliu plin.
Un ins, la fel: încins în bură,
Dar deșertat de orice geniu,
Citesc la alba ta făptură
În firea aceasta de mileniu
Și strict bătut în teoreme,
Acel inel perenial
Ți-l trec: gătită de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre genialitate
- poezii despre superlative
- poezii despre negru
- poezii despre lectură
- poezii despre gheață
- poezii despre fumat
- poezii despre doliu
- poezii despre ceartă
- poezii despre alb
Errata
A la Maria, altamaria, plouă în Tirol,
Moroii plimbă un pachiderm plin cu noroi,
Uitată este prima suzetă, unicitatea nu se pierde,
Haine frumoase poartă Steiner, moda Heine,
Lăsați sensibilitatea Greciei antice în seama mea,
The Rape of the Lock, vapori constanți, vocea umană,
Ce poartă ea? Speranța seculară a tuturor credințelor.
Vine, nu vine? Pe unde umbli, Licaon?
Cu toții suntem Ahile, Hector, dar nu Casandra.
Tragedia nu a murit, iar cine gândește prea mult,
În propriul său hău se va prăvăli ca un vultur.
Să fie iubirea la originea oricărui gând?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre voce
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre tragedie
- poezii despre strigoi
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Hohenburg
În casă nu e nimeni. Toamnă în camere;
Sonata strălucirii lunii
Și trezirea de la marginea pădurii.
Întotdeauna gândești la chipul alb al omului
Departe de a timpului furie;
Peste un vis se-ntinde ramura verde,
Cruce și seară;
Sunetul își învăluie cu brațele violete steaua
Care se urcă spre ferestrele nelocuite.
Deci tremură străinu-n întuneric,
Care-și ridică în tăcere peste ființa umană pleoapele,
E depărtarea; argintia voce a vântului pe hol.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre istorie, poezii despre imagine, poezii despre cunoaștere sau poezii despre întuneric
Moș Crăciun
(Dedic această poezie nepoțeilor mei: Ștefan și Maria
și tuturor copilașilor)
Pe-un tărâm, tare departe,
Aurora, zeița zorilor străbate,
Într-o caleașcă aurită,
Cu cai buieștri dăruită,
Cerul, nordul înghețat,
Focuri colorate-a deșirat.
Din înălțimi, tainic coboară,
Moș Crăciun pe-o sănioară.
E trasă de reni nărăvași,
Rudolf, curajos înaintaș.
Are moșul o căsuță,
De turtă dulce, foarte drăguță,
Grijită de spiriduși,
Ce mistere după uși!
Acolo, fac jucării,
Dulciuri coc pentru copii,
Cât este ziua de mare,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dulciuri, poezii despre înălțime, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri, poezii despre brazi sau poezii despre Crăciun
Cântecul unei mierle captive
Lui Ludwig von Ficker
Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele brațe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" și pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinței lui Isus, la care se adaugă "umilință" și "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" și "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul și poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele și sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul și istoricul muzical.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre singurătate, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre măslini sau poezii despre culori
Seară în Lans
Seară în Lans
Hoinăreală prin vară de amurg
Pe lângă snopi îngălbeniți de grâu. Sub văruite bolți,
Unde rândunica se ivi și zbură, și-un vin focos.
Frumos: O, melancolie și zâmbet violet.
Seara și aromele de verde-ntunecat
Ne răcoresc cu fior frunțile încinse.
Ape argintii se scurg peste treptele pădurii,
Noaptea și fără cuvinte o viață uitată.
Prieten; înfrunzite punți către sat.
Comentarii
"Lans" este un sat în apropiere de Innsbruck, în apropiere de Villa Hohenburg unde Trakl a fost în 1913 de nenumărate ori oaspetele lui Rudolf von Ficker1. Poezia a fost scrisă în anul 1913 iar prima variantă poartă titlul "Vară".
Această poezie a fost adăugată ciclului "Sebastian în vis" urmată de "La Mönchsberg" și "Cântecul lui Kaspar Hauser". Astfel se vede cât de importante au fost pentru el aceste două locuri (Lans și Mönchsberg).
De menționat că ambele poezii, "Seară în Lans" cât și "La Mönchsberg" au ca motiv hoinăreala, rătăcirea. Ambele vorbesc despre "punți", odată înfrunzite, altă dată osificate, ambele despre o viață uitată și despre apa în mișcare "Ape argintii se scurg"...
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre seară, poezii despre schimbare sau poezii despre sat
A opta elegie
Dedicată lui Rudolf Kassner
Viețuitoarele ochi, numai ochi
văd ceea ce-i deschis. Doar ochii noștri
sunt ca întorși și astfel așezați
parcă-s capcane-n jurul marii porți.
Ce-i în afară știm doar din privirea
jivinelor; căci până și pe prunc
noi îl întoarcem și-l silim, în urma-i,
să vadă-alcătuiri, nu ce-i deschis
și-adânc în animal. De moarte slobod.
Noi o vedem, doar noi. Căci, liber, animalul
are mereu sfârșitu-n urma lui,
și-n față Domnul, și când trece, trece
în veșnicii, cum trece o fântână.
Noi nu avem nicicând, nici chiar o zi,
în față, spațiul pur, unde răsar
la nesfârșire flori. Mereu e lume
și niciodată-un nicăieri fără nimic,
cast, nepăzit, ce îl respiri și știi
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre animale, poezii despre zoologie, poezii despre văi, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre tăcere
Cântul VII
A lor oneste-onoruri și senine,
când fúră-n rând de trei ori repetate,
Sordel s-a tras zicând: "Și-acum, voi cine?"
"Pe când erau nedemni cei morți să cate
această coastă, ca spre cer să suie,
de-August îmi fură oasele-ngropate.
Eu sunt Virgil, iar cerul al meu nu e
printr-alt păcat decât că nu crezui."
Așa-ncepu maestrul meu să spuie.
Precum acel ce vede-n fața lui
deodat-un fapt ce-l umple de mirare,
crezând și nu, zicând ba e, ba nu-i,
Sordel, plecându-și ochii,-a stat atare.
Venind apoi, l-a-mbrățisat umil
pe unde-un prunc s-agață de-omul mare.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre căsătorie sau poezii despre curățenie
Cântul VIII
Crezu pământul, într-a sa perire,
c-ar da,-ntr-al treilea ciclu rotitoare,
frumoasa Chipris patimă-n iubire;
deci nu numai ei singură onoare
i-au dat cu vot și jertfe sfinte-acei
antici păgâni în vechea lor eroare,
ci-aveau pe Dio și Cupido zei,
ca mamă ea, iar el ca fiu, pe care
ziceau că-l poartă Dido-n poala ei.
Deci ea, ce-mi da-nceput aci-n cântare,
dă nume stelei cea cu drag privită
de soare, și-apunând și când răsare.
Ci-a mea suire-n ea nu-mi fu simțită,
dar sigur fui că sunt suit, firește,
văzând pe doamna mult mai înflorită.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre iubire, poezii despre plăcere, poezii despre perfecțiune, poezii despre monarhie, poezii despre frumusețe sau poezii despre foc
<< < Pagina 1 >