snob

Un snob este un om care a fost educat mai mult decât îi permitea inteligenţa.

citat din Rander Mathev
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

snob

Snobii sunt persoane care vorbesc cu mândrie despre preţuri, pentru că despre valori habar n-au!

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degas, Edgar

Edgar Degas a fost un om dificil, cu multe contrarietăţi: un mizantrop sociabil, un egocentrist timid, un naţionalist cosmopolit, un snob egalitarist. Ca artist, el a oscilat constant între extremele estetice: reacţie şi revoluţie, trecut şi prezent, fantezie şi realitate.

definiţie de Holland Cotter în New York Times
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antichităţi

Un snob mărunt, împăunat,
Cu mii de lire-a licitat
Autograful lui Shakespeare,
Să-l vadă câte-un musafir
Când se doreşte lăudat
Că e magnific, e bogat!

Un licean sărac, lipit,
De vechea slovă-ndrăgostit,
Cu centul dăruit de mamă
Pe Hamlet, în celebra dramă
Îl ia din anticariat,
Simţindu-se şi el bogat.

În cartea lui cu scoarţe unse
Descoperi comori ascunse!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie
De nu ştiu care învăţat senil,
Ajunse mare as în poezie
Şi cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil
Îşi proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.

Şi datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperaţi din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.

Alţi imbecili se întrec în reverenţe,
Sofisticaţi la vorbă şi la port,
Răsar şi se declină competenţe
Girate de ministrul de resort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...gundeaev şi Hristos

La ortodocşi Evangelia se tălmăceştee,
Şi se răstălmăceşte Noul Testament.
Şi însăşi patriarhul ne explică părinteşte:
Hristos era şi Fiul Domnului şi snob – concomitent.

Iubea să stea la masă în restaurante,
Bucate comandând, dumnezeieşti.
Şi vinuri vechi iubea, apetisante.
Şi prin pustiu călătorea în Mercedes.

Iar coafura şi-o îmbălsăma cu-aşa uleiuri
La care nici un dandy n-a visat.
Şi cocaină pură mirosea, nu cleiuri
Ca mulţi din ţara asta de rahat...

Şi niciodată n-a ieşit Hristos în zdrenţe,
Şă-l creadă lumea cerşetor sau boschetar.
Astept vlădica să-mi aducă argumente
Că se iubea cu Magdalena în altar...

[...] Citeşte tot

pamflet de Iurie Osoianu (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propusă la "vot" (Cap...ooo... d-operă)

În principal, nu aşa clar:

Bătrânel, pe scăunel
Şi beţivanul, rege-n sat,
Bunică, împletind tighel
Şi versu-aproape înjurat,
Iubirea; "Te iubesc, ooo, tu..."
Şi proza lungă, poezie,
Ascunsul vid, linguşitu'
Şi-un pic de snob, fie ce-o fie...
E siguranţa-n interes
Şi dansu-n horă, făr' să doară
Nici capul... să nu legi cu sfoară
Şi capra, la vecin să moară
Şi-aplauze... rahat-tiară.
Concluzie; ajuns succes!

Adaus, În subsidiar:

Că doar e ţară de votanţi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou... din viţel!

Şi-i multă mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria...
Şi moare un neam... odată, predestinat să-nveţe?!

Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată... şcoliţii-n empirism!

Estomacabil simţ 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleşi din proşti, cotloane!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urât popor

Urăsc popor fudul că-i prost, mândru netot
şi-mi ţine ţara în gropi şi glod de-atâta lene,
iar prizonier mă zbat să-mi pierd spurcate gene,
căci mi-a luat drept şi la ce-aveam şi drept la vot.

Urăsc popor needucat, fără ruşine
un cerşetor ce-şi vrea doar maţul cât mai plin,
furându-şi ţara să se-ndoape cu peşin...
copii şi-i vrea masteri şi doctori din jivine.

Urăsc popor ce se încântă din minciună,
ce se-mplineşte când pe altul îl distruge,
rânjind din spate de-un ghişeu şi de-i ceri fuge...
Că "nu e el şi de nu-ţi place... dă arvună!"?

Urăsc popor cu minţile-n hipnoză sumbră,
hrănindu-şi suflet din stropit cu apă chioară
din măturoaie, pupând moaşte... Pus pe-ocară
de-i spui de hoţi..."Că nu-s penali, au făcut... umbră"!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!