smoc

Unul a căzut de la etajul 10. După un timp a căzut şi un smoc de păr. Folosea o loţiune pentru întârzierea căderii părului!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Punk"-istul

Un ins cam apucat de streche,
Pe creştet cu un smoc rebel
Şi c-un cercel într-o ureche...
Că în cealaltă este el!

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan se lăsă purtat de gânduri înapoi, în timp, la orfelinatul în care crescuse, împreună cu motanul său; Moţ îl botezase. Pentru că, încă de când îl găsise pe stradă, mic şi speriat, i se păruse că avea un smoc de blană, ca un moţ în frunte, între urechiuşele ascuţite.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formaţiuni... formaţiile astea de azi rock... poc... cioc... smoc... că nu mai ştii cum le cheamă, că sunt români sau turci. Eu nu ştiu dacă fac artă... fac un fel de scălâmbăială. Deci cum pot să facă ei educaţie decât prin vulgaritate? Asta avem azi după decembrie 89.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aştepta la rând pentru iubire

Ca şi în Teoria Hawking despre găurile negre,
Iadul va intra în descompunere cândva,
Şi totul va începe ca o primăvară.
Cea mai curajoasă floare va scoate capul din foc,
Apoi se va ivi un smoc de iarbă.
Nişte păsări se vor întoarce din rai...
Căci infernul şi paradisul pot fi veşnice,
Dar pe rând.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet consonant vocalic

Eugeniu şi Janet
Se găsiră, se gândiră
Să încalece pe-o liră
Într-o ramă de sonet.

Se luptară tête-à-tête
Până-n iarbă adormiră...
Nu ştiu cum de nu mă miră,
Nu-i grozav să fii poet.

Unul nu vedea un smoc,
Altul n-auzea deloc.
Mioritic să-i resorb,

Pot să fac apel la SMURD:
Primul cred că este c-ORB,
Cel de-al doilea e ab-SURD!

sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în 1946, an de secetă cumplită, Şuşteru nu mai văzuse pic de tutun de patru zile. Ca să fumeze, într-o zi rupse un smoc de frunze de iederă din rugul care îmbrăca faţa casei, le fărâmă între degete şi-şi umplu luleaua. Avea ochii cârpiţi de somn, fiindcă, deşi era trecut de amiază, abia se sculase din pat. "Al dracului, se gândi, pierzi o noapte la priveghi şi nu-ţi mai vii în fire pe urmă două zile.

Fănuş Neagu în Dincolo de nisipuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vino să smulgi un smoc de păr de urs, Neculai, să-ţi descânţi de sperieturăla Dobrogea. Ştii tu ce-i Dobrogea? Dobrogea e o muiere cheală. Peste tot. În Dobrogea, soarele arde atât de rău, că grâu ia foc singur şi se mistuie-n cenuşă, în Dobrogea numai tătarii rezistă, Mohreanule. Îşi fac casele sub pământ şi de sărbătorile lor necreştineşti mănâncă tizic şi beau pişălău de mânz. Dacă vrei să pleci undeva, atunci pleacă la Gura Humorului, în Bucovina, să-ţi iei nevastă.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul părului cărunt

Un păr cărunt, nu e o garanţie
Că ai un dram de minte-ascuns sub bască,
Ci doar un smoc, sortit să dovedească,
Că vremea a săpat la temelie.

Cum un măgar nu o să-încărunţească
Şi unii poartă cu succes chelie,
Un păr cărunt, nu e o garanţie,
Că ai un dram de minte-ascuns sub bască.

Femeile, în noaptea cea târzie,
Tot speră, cu răbdare îngerească,
Bătrânul leu din tine să renască
Şi nu motanul cu vasectomie...

Un păr cărunt, nu e o garanţie

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcând pe muntele Silven

Dau din cap, aprobând propria umbră, şi-împing,
În tăcerea cu miros de răşină,
Un munte din ce în ce mai jos.
Printre picioare, sclipeşte-un lac pe fundal castaniu, stâncos,
Hârtie ondulată-n argint, înconjurat de-un brâu de rugină.
NU strigă pămânii mei;
Dar acest pisc trebuie-împins tot mai jos, într-o sforţare-aprigă.

Parohiile din vale devin insignifiante. Parohia mea este
Această stâncă,-acest smoc de iarbă,-aceste pietre-albicioase
Şi-aceşti muşchi ai mei, arşi de crampe, şi-aceste oase.
Strâng în gheare-acel orizont fulgerând pe creste.
Şi, deodată,
Umbra mea se-îndepărtează, ca un tren pe calea ferată.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!