slăbiciune

Sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut

sunt acuzată că am o slăbiciune pentru trecut,
ca şi cum eu l-aş fi făcut,
ca şi cum eu l-aş fi sculptat
cu propriile mâini. n-am făcut-o.
acest trecut era acolo şi mă aştepta
când am apărut,
un făt diform – fără nume;
iar eu cu instinctul unei mame
l-am luat la sân
şi i-am dat numele
Istorie.
ea a devenit acum ceva mai umană,
învăţând zilnic limbi străine,
amintindu-şi feţe, nume şi date.
când va deveni îndeajuns de puternică pentru a călători
neînsoţită, vă avertizez, o va face.

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau sprijinit

în stiloul cu cerneală albastră
aproape uscată în rezerva
confort sporit pentru poetul
neinspirat astăzi
sufăr de o stare de slăbiciune
poetică netratabilă cu mijloace
obişnuite pentru acest început
de secol fără scris de mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în mod constant mă urmez,
prin toate gangurile
şi pe potecile verzi.
nici urmă de slăbiciune,
nici urmă de lene.
din vreme-n vreme
fac recensământul lui eu.
e mai puţin
dar cine-s eu
faţă-n faţă cu mine...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micu...

Cine-i Micu?
E bunica ce sfinţeşte
Tot ce Dumnezeu iubeşte.
Tot ce e mai scump pe lume,
Nobleţea şi bunul nume,
Ţara, neamul şi copiii,
Comori sfinte, fără preţ,
Bucurii şi slăbiciune...
Artă veche cu renume,
Stemă cu respect în lume,
Neam frumos, să nu te pierzi!
Spune Micu, în rugăciune,
Când se roagă lui Isus.

poezie de Valeria Mahok (17 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie luptătoare

cutia toracică e goală
căci femeia se întreabă cu slăbiciune
din ce este făcută
în femeie nu zboară fluturi şi nici câmpiile nu-s verzi
nici coastele nu ţes învelişuri florale

în părul ei zilele mai bune ce nu vor veni varsă sânge
căci durerea din interior ţâşneşte
prin fiecare bucată de carne
dar femeia nu scoate niciun cuvânt
ea ştie
că liniştea e plină de răspunsuri

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi timpul

ca spondiloza, cardiopatia ischemică
aia cu tulburarea miocardică datorită
unui dezechilibru între fluxul de geniu
ce este scăzut în inima mereu
îndrăgostită din motive obiective
diabetul şi alte boli să preia trupul
ajuns la 56 de ani
care scrie poezii testamentare din timp
corpul scuipă câteva semne de slăbiciune
le văd în oglinda care mă atinge pe obraz
zâmbetul este curmat de o durere
de genunchi şi nici n-aş putea să fug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau secvenţe

cu fuga de puterea urmăritoarei ei
ca o reflexie a emoţiei pe care am simţit-o
când am întâlnit-o prima oară
părea decupată dintr-un tablou de watteau

scrisul m-a făcut să părăsesc naivitatea
de intelectual care consideră că imaginarul
este suficient pentru a crea mitul

vrând să zugrăvesc deziluzia am căzut
în propria capcană a fanteziilor
găsind fără să caut prea mult
atmosfera scânteietoare a mitului

mă consideram eliberat de orice slăbiciune
de real şi asta era recompensa mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea autorului: slăbiciunea sa în faţa lumii, a trecerii vremii şi a Poemului de purpură

Acesta e autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o puşcă.
Astfel înarmat, tot ce există îl muşcă.
Adeseori spune:
"o, slăbiciune
numele tău este artă."
Fiind deci atât de ridicul şi slab, întreprinderea lui e deşartă,
întocmai ca a zidarului, fratele său,
care a vrut să clădească o piramidă-n Ţicău.
Dar mai cu seamă,
ora îi pare târzie, şi mult îi e teamă
că vremea nu-i pe măsura uneltelor sale modeste.
Deci plin de mâhnire el vă propune această poveste.

poezie de Mihai Ursachi din Arca (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea şarpelui

înstăpânindu-se pe propria fiinţă
şi nu-i concesie sau slăbiciune
lipite aripi de fluturi insinuând
prea viclean să nu întreţină echivocul
pervertindu-l în reuşită cu coada
ca şi cum gură cu dinţi ar fi
pielea solzoasă de prisos desface

opac în el însuşi fără căinţă
himere nu cunoaşte e un automat
cu trupul gol fuge în labirintul nopţii
haine vechi să îngroape
în adâncul pădurii după ploi

bolnav şi niciodată natural cum
cel în contra Creaţiei să înţeleagă
eul neterminatul cu tot ce e în Sine neterminat
lucrarea şarpelui
regenerând regeneratul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pitesc în poala Maicii

Din dorinţa de-a cunoaşte
alunec pe stânci sticloase,
ca un flutur de mătase
mă strecor printre năpaste.

Când alerg în ajutorul
celor rătăciţi în stepe,
uneori mă muşcă-un şarpe
dornic să-mi ia viitorul.

Deşi îmbrăcată-n soare,
mă atinge cîte-odată
negura şi-un fir de zloată,
când invidia-i în floare.

Viaţa-i plină de surprize,
de-s bune ori de sunt rele,
merg pe şine paralele
dar se-întâlnesc în assize.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!