Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Luminița Potîrniche

* * *

în mod constant mă urmez,
prin toate gangurile
și pe potecile verzi.
nici urmă de slăbiciune,
nici urmă de lene.
din vreme-n vreme
fac recensământul lui eu.
e mai puțin
dar cine-s eu
față-n față cu mine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Luis Landero

Cu foarte multă vreme în urmă (când nici prin gând nu-mi trecea că am să ajung vreodată scriitor) am fost chitarist, iar cu și mai multă vreme în urmă am lucrat ca ucenic într-un atelier mecanic.

în Chitaristul (2002), traducere de Cătălina Iliescu
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Chitaristul" de Luis Landero este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 17.99 lei.
Luminița Potîrniche

* * *

dor toate potecile
pe care a umblat cineva
fără să-i pese
că eram și eu acolo

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa cum l-ai înțeles mata, l-am înțeles toți. Nu vorbesc numai de mine. Mă gândesc la ai mei. Niciodată, dar absolut niciodată, nu i s-a făcut nici cea mai vagă aluzie la vreo datorie pe care ar fi avut-o față de mine. Nu vezi mata că nu și-a aranjat "oficial" nici interesele lui? S-a mulțumit să-mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să fiu pe urmă întrebată de ai lui: – "Ai ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o să te creadă?" M-au crezut toți, afară de ai lui. Dar, ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, și i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era.

în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Aristotel

Putem afirma că esența va aparține, în chip primordial și absolut, substanței și, în mod derivat, celorlalte categorii, dar în acest din urmă caz nu mai e vorba de esența în sens absolut ci de esența calității sau a cantității. Căci trebuie să recunoaștem calitatea de ființă substanței și celorlalte categorii... De fapt, noi nu vorbim, în acest (din urmă) caz, nici prin omonimie, nici prin sinonimie, ci raportul e același cu cel pe care-l întâlnim când întrebuințăm cuvântul medical.

în Metafizica, VII, 4
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Luminița Potîrniche

* * *

merele nu mai stârnesc
nici un fel de discordii
șerpii fac coaliții

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Potîrniche

* * *

și orasul care-ti plange pe umar
din nici un gang nu iesi singur
ți se mai atarna o poveste
strazile-nnoptate se strang
se fac de marimea unei batiste
pe care o strangi in pumn
ai vrei s-o arunci
dar unde se mai strang toate lacrimile
și uite ca in carouri
o gâscă joacă șotron

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Potîrniche

* * *

de ce să te mai temi
când parcă le-ai încercat pe toate?
și nici sticluța de camfor
și nici cruciulița din sân
nu mai dau dovadă
de liniște cu mâinile în poala
unei rochii largi de diftină.
viu sau mort
ai nevoie de Dumnezeu.
frica brurează icoanele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte

Cum să vă părăsesc? Și totuși va s-o fac
dar fără voia mea, vai, fără voie
cum se urcau împinse de mai rău
acele animale, cîte două
în arca monstruoasă a lui Noe

voi merge înainte neștiind
unde duc și către care drum
și nici o stea să-mi vină-n ajutor
nici de argint și nici de plumb
și înainte fum și-n urmă fum
sau nici atît

și o să las în urmă cîteva
cuvinte în zăpadă
cîteva zbîrcituri de sunete
pe care fără grabă, liniștit,
o să le șteargă vîntul.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Again

te privesc
dintr-o depărtare
posibil puțin altfel decât a altora

nu fac niciun efort
să te trec dincolo

simți
șarpele din tine
ferindu-se
de mușcătura mea

nu!
nu ai tu veșminte să te acoperi!
nici varianta minimală de asigurare
în caz de dezastru. în caz de mine.

*
ai ignorat constant
ai mizat
ai pus flori de plastic
ochi la ochi
punctul pe i
când toate punctele fuseseră de mult puse


**
iei una realitate
torni praf de pușcă praf de pulbere praf și pulbere
amesteci vorbe vorbe vorbe
la puterea a noua
dai o spoială dai două
treci sensul de partea ta

în felul tău
te ții după mine
n-ai înțeles nici acum
că drumul meu trece inexorabil
prin tâmpla cuvintelor
lasă prăpăd umple de sânge
nu cunoaște remușcarea
again... again... again
o ia de la capăt

și tu.

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Colecționarul de răni

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat

nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Traian Abruda

Numele zilelor

"ea îl ucide cu zile..." – în felul
acesta zilele se-ntăresc, arme albe –
nici urmă, nici
urmă de remușcare: ea îl ucide, dar mai
întâi se ucide – câmp tactic – pe rețele sociale pe ea
să nu sufere ca o proastă când el
va pleca, într-o zi va pleca
(din cele ucigașe zile) până la
urmă la gândul
că "ea îl ucide cumva..." – și anume
cu zilele de oțel – cu ceva
mai adânc, mai tăios decât ea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

Constanță

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Potîrniche

* * *

un munte întors
de-o săptămână
un cățărător
cade în ceruri
fără urmă
steag negru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Potîrniche

* * *

un pește cu botul rujat
nu te supăra dunăre
pupăm dăm înapoi
cineva la urmă
să ne numere în plasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent

Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nșiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârșit bombardament?

Mai bine să doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?

De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Și nici acolo nu-i vreun competent?

Ți se deschid mașini, așezăminte
Și-ți iei, lunar, salariul aferent;
Sau, și mai bine, fă-te președinte,

Când vezi că n-ai nici urmă de talent...

(De-acu niște ani...)

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Potîrniche

* * *

un șarpe își mânca propria coadă
și nu se mai sătura
trecuse deja de cap
se întreba oare cum să fac
capul acesta îmi spusese
înghit
acum eu sunt cu mine în mine
autofag, dar la fel de flămând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Cât mai ales

o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre

! dar nu avem încotro

atâta vreme
cât cireștii care nu-și aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-și contururile


și poate nu atât cireșii
nici florile lipsă
mult prea puțin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămășite
de constituție umană

nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale

cât mai ales

nesupunerea întâmplării
în fața deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Eftimiu

Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...

Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Știu bine că durerile se curmă...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenușa vremii ninge mângâiere.

Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă...
Un cântec stins pe valuri... o părere...
O umbră jucăușă care piere
În colbul zării... Nimeni nu-l mai scurmă!

N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Și pleci nepăsătoare, calmă, rece.

Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată:
Icoana ce ți-am scris o să te-ntreacă!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.
Ioan Petru Culianu

Pradă jubilației constante a contopirii cu Tara, Zeița Verde, Calul Alb își urmă cursa fără de oprire. Împovărat de două taine formidabile, dintre care una atât de îngrozitoare încât nimeni n-o cunoștea, el alerga printre oamenii care, ocupați cu ale lor, nu-și dădeau seama de nimic. Puțin le păsa lor că Tibetul fusese cotropit, puțin le păsa de mesajul indicibil depus în străfundurile sufletului lui rTe-hu, acolo unde conștiința sa n-avea acces. Nevăzând pe nimeni și nefiind văzut de nimeni, alergătorul tibetan trecu de Darjeeling, se înfundă în Bihar și se îndreptă către Miazăzi fără să simtă nici oboseala, nici foamea, nici frigul, nici căldura, nici strigătele de groază și aceasta, în principiu, avea să dureze o veșnicie, căci nu mai exista nicio instanță care să-l controleze, cu excepția Zeiței Verzi ce se complăcea în îmbrățișarea lui.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Sorina Rîndașu

Femeie luptătoare

cutia toracică e goală
căci femeia se întreabă cu slăbiciune
din ce este făcută
în femeie nu zboară fluturi și nici câmpiile nu-s verzi
nici coastele nu țes învelișuri florale

în părul ei zilele mai bune ce nu vor veni varsă sânge
căci durerea din interior țâșnește
prin fiecare bucată de carne
dar femeia nu scoate niciun cuvânt
ea știe
că liniștea e plină de răspunsuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook