serenade

Să nu faci casă cu etaj şi balcon, pentru că s-ar putea să ai şi serenade.

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amator de serenade

O serenadă de bon-ton
Îi cânt cu vocea-mi senzuală;
Ea mă acuză, din balcon,
De... hărţuire sexuală!

epigramă de Nicolae Ghinoiu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tete-a-tete cu Cincinat

La serenade, sub ferestre,
Şi-n madrigale de salon,
Mai foloseaţi săgeţi, maestre,
Rămase de la Cupidon?

madrigal de Vasile Vorobeţ din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolici şi pribegi

Melancolici şi pribegi
Ascultaţi cum cântă plopii
Dincolo de Dealul Popii
Serenade pentru regi

Înroşeşte asfinţitul
Uliţele caoline
Peste care seara vine
Ca o beznă cu chibritul

Armonie neştiută
Peste toate dimprejur
Din care doar un strop când fur
Încerc s-o pun într-o lăută

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolici şi pribegi

Melancolici şi pribegi
Ascultaţi cum cântă plopii
Dincolo de Dealul Popii
Serenade pentru regi

Înroşeşte asfinţitul
Uliţele caoline
Peste care seara vine
Ca o beznă cu chibritul

Armonie neştiută
Peste toate dimprejur
Din care doar un strop când fur
Încerc s-o pun într-o lăută

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

cu multe doruri si necaz
nebarbierit, nepieptanat
cu opinii intelepte
esti poet adevarat

nopti albe petrecute
in compania multor dame
cu iluzii, amintiri,
multe, multe, serenade

ce este poetul?
o frunza in gonire
il asculta cine vrea
dar ramane-n amintire

se va sterge si trecutul
dar poate odat'va reveni,
de-as trai inc-o viata
tot poet as vrea sa fiu

poezie de Boros Otto (2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Lă) Muriri

Cu umbre se-nvelesc mistere-n lege
Deasupra nopţii care-n oameni cade
Cu flăcări de-ntuneric să înnoade
Auz ce floare de tăceri culege.
Când moartea fredonează serenade
Pe sub fereastra vieţilor betege
Eternitatea-n clipe-o să se-nchege
Trăind secunda-n fără de tăgade.

Iubirile aşteaptă-n piepturi zile
Cu răcnet mut de sânge sub lumini,
Renaşteri din decese puerile.
Iar dragostea de-i gâde-n ochii plini
De-o întristare-n preţuri inutile
Să râzi în alb ce creşte prin grădini...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe mirabile

sufletul meu romantic incurabil
îmbrăţişeaza lumea şi o cântă
freamătul iubirii în mod admirabil
viaţa în Paradis cu minuni mă încântă.

m rog la Dumnezeu să scoată din teroare
planeta noastră cu naturi divine
pacea în lume aş vrea să ia amploare
dragostea de oameni să circule în vine.

nu vreau să se mai nască furtuni şi tornade
clima să fie blândă în patru anotimpuri
doine şi romanţe pentru frumoase serenade
să se-nalţe la ceruri să bucure chipuri.

curcubeie pe boltă să formeze arcade
lumini armonioase să dăinuie în timpuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Am toate calităţile din lume -
Înalt, frumos, deştept şi cumsecade,
Uitaţi-vă şi voi ce bine-mi şade
Când sobru sunt sau când mă ţin de glume -

Că am umor, sunt meşter în butade.
Puteam să scriu mulţime de volume
Cu ce-am în cap, eram acum un nume,
Mi-ar fi cântat adepţii serenade!

Aş fi putut să strâng averi, cu harul,
Cu geniul meu, vânzându-mi poezia,
Căci şi recit – puteau să-mi zică "Starul"...

Cum remarca alaltăieri soţia,
Aş fi ajuns cogea miliardarul,
Dar am defectul ăsta: modestia.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelare

Tot modelez în ritm de poezie
Idei şi gânduri, până-n miez de noapte,
Ce se topesc pe coala de hârtie
Şi se revarsă-n inimile toate.

Curg sentimentele în mari cascade,
Fiorul lor mă farmecă şi mâine,
Iar ale nopţii sfinte serenade
Sunt pentru mine şi piper, şi pâine...

Adesea amăgit de noi menade,
Ceva demonic îmi sugrumă versul
Şi fruntea mea împovărată cade...
Se năruie, în văi de plângeri, universul!

Metafore în mintea-mi se-mpreună,
Văpăi cu limbi de aur în ninsoare,
Prin ele sfidez cerul sub furtună
Şi nu mă frâng într-un apus de soare.

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!