serenade

Ploaia lui Dragobete (sonet iubirii tradiţionale)

PLOAIA LUI DRAGOBETE
(sonet iubiri tradiţionale)

Când vine Dragobete, chiar de plouă,
În suflet se dospeşte armonia.
Din priviri se revarsă bucuria,
Iar dragostea se împarte în două.

Cu sentimente plouă-n România
Şi se-aprind iluzii sub Luna nouă.
Cerul de sub pleoape stropeşte rouă
Pe ghiocei, aşternând feeria.

În suflet l-am purtat pe Dragobete,
Cu taina sărbătorii amoroase,
Iar azi îmi cânt iubirea în sonete.

Las doruri în tradiţii fastuoase,
Să le întâmpine feciori şi fete,
În amurg cu serenade duioase.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (25 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muze

Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Şi te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie

De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviţi printre ele
Să dansăm ca nişte iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi

Şi-atunci când nu mai eşti cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veşnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună

De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Şi voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta o catirincă

Cânta o catirincă în colţul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Şi fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.

Erau iubiri străbune şi parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de ţintirim.
Aşa purtăm cu toţii neştiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru şi totuşi îl trăim.

Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continu şi banal,
Ce-l auzim în stradă şi-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopţi târzii de bal.

Aşa purtând povara, mi-am împărţit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet şi l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vieţii mele, dacă ne este scris în stele...

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Pe alei cu roze ne vom plimba
Şi cu patos îmi vei cânta
Serenade la balcon, în inima mea.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Destinele ni se vor intersecta,
Sub privirea blândă a lunii vom dansa
Şi cu razele aurii ne vom îmbrăţişa
Intensificând magia sa.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Cu răbdare şi speranţă ne vom îmbrăca
Şi un cuib fericit ne vom fabrica
Indiferent ce încercări vor apărea
Şi ce vânt va adia.

[...] Citeşte tot

poezie de Michelle Rosenberg (15 aprilie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenade demonice

O ceată–ntunecată s-a oprit
Tăcută şi răsleaţă la răscruce;
Atât de grea îi cade-n asfinţit
Tortura de-a nu şti-ncotro s-apuce.

Cât fuse ziua clară s-a-mbuibat
Cu cântece şi joc în loc de pâine
Şi beată de plăcere a uitat
De grija zilei groaznice de mâine.

Dar seara se coboară răcoroasă
Şi-amurgul sărbătoarei e amar
Ca drojdia cea neagră ce o lasă
Năspritul must pe fundul de pahar.

Cu trândavi ochi priveşte spre apus
Mirată că nu poate să-l priceapă;
O rugă pare c-ar avea de spus
Dar nu ştie măcar nici cum să-nceapă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de flori şi vorbe

Dacă erai o floare, m-aş fi făcut pământ,
Din apă şi lumină ţi-aş fi compus balade
Şi-n fiecare noapte din adieri de vânt
Ţi-aş fi cântat în şoaptă celeste serenade.

Dacă erai tu steaua din cer cu nopţi senine
Distinsă printre alte comete despletite,
Călătoream ca Magii călăuzit de tine,
Spre lumea noastră alta cu Ceruri liniştite.

Dacă erai vioară, m-ai fi născut din cântec
Şi din emoţii tandre, m-ai fi crescut suspin,
Recompunând în taină, sublim la tine în pântec,
Înobilarea boabei de strugure, în vin.

Dacă ai fi lumină, eu m-aş preface-n beznă,
Te-aş pipăii ca orbii, să văd cum străluceşti,
Însă tu eşti femeie din creştet până-n gleznă,
Serafică făptură şi... ştiu că mă iubeşti.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul pătimaş către iubita sa [The passionate shepherd to his love]

Hai, stai cu mine, fii a mea iubire
Plăceri sorbi-vom fără şovăire,
Văi şi desişuri, dealuri şi ogoare,
Păduri şi munţi înalţi până la soare.

Vom sta pe stânci golaşe amândoi,
Privind păstorii cum dau fân la oi,
Pe lângă râuri repezi cu cascade
Şi păsări care cântă serenade.

Acolo-ţi voi întinde pat de roze
Şi-ţi voi culege multe tuberoze,
Din flori voi face haine felurite
Cu frunze mari de mirt împodobite;

Şi rochie din lâna cea mai pură
A unui miel, simpatică făptură;
Papuci frumoşi şi mândri la purtat,
Cu catarame mari, de-aur curat;

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Marlowe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mai avea versuri?

stau şi privesc
foaia albă curată
vreau să-ţi scriu dar nu pot
eşti prea aproape de mine să mă auzi
ochii tăi spun mult prea multe
iar eu nu vreau să-nţeleg neînţelesul
dincolo de o dragoste neîncepută
puritatea nu poate supravieţui
în lumea ta doar în inima mea
care va rămâne un mister
chiar şi pentru mine,

banalitatea trăită în grabă de cei din jur
îmi osteneşte sufletul fragil
mă îndepărtează încet
de aşa numită viaţă
doar refugiul în vis
şi iubire mă ajută
să supravieţuiesc monotonia oarbă
şi aerul ticsit de fariseism,

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană

Se-nalţă chipul ce-mi atinge buze
Într-un sărut să mă divinizeze
Pe mine-un neştiut, cerându-mi scuze
De o mulţime de păcate -în mintea-mi- treze.

Şi stau urcat în estul de odaie
Cu flacăra de ceară-n mâini prelungi,
Tot aşteptând în prosternare inima să-ndoaie
Vis... ce nu ştie iertare nici dacă plângi, plângi.

Mă port într-un breloc trimis în chip
Transfigurat dintr-un ceva imaginar
De tragic, de sanctificat ca un Oedip
Şi umplu o lume cruciată în altar.

Mă scrijelesc în piatră, în lemn, pe pânză,
Să fiu reconoscibil, să fiu seamăn,
C-altfel nici rugile n-ar ajuta să vânză
Nespuse spovedanii către-un spirit geamăn.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antipoem, mie, ţie, lor

Ştii câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
şi câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?

Ştii câtă ploaie
a-îmbătat ţărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
şi emoţii flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?

Ştii? Şi nonsensul
ne părea c-avea culori

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!