scotocit

Trecutul are atâtea feţe câţi curioşi au scotocit prin el.

aforism de Harry Ross (19 iulie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o atmosferă de vis, de poveste. Am scotocit prin poveştile bunicii, să văd care din castelele ei semăna cu acesta.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Ilenei Cosânzeana

Aflat-am taina mândrei Cosânzene,
Când pe furiş i-am scotocit sertaru',
Ascunsă-ntre bikini şi sutiene:
O carte cu poeme de... Brumaru.

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 20 (februarie 2014)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea mătuşii Tamara

Am scotocit prin gropi şi prin cenuşă
Ca un miner, de iarna până vara,
Dar ce păcat, nu am găsit mătuşă
Şi nici un cont pe numele Tamara.

epigramă de Valentin David (12 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâme

Am scotocit în suflet şi iată că zăceau fărâme de tristeţe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de fineţe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimţite...
le simt cum mă-nţeapă sub forme diforme, stridente ascuţite.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 11

Sunt unii care încearcă cu tărie
Să descifreze marile mistere
Crezând c-aceasta e o datorie
Şi se silesc cu întreaga lor putere.
Au spart atomul în bucăţi mărunte
Bolta cerească atent au iscodit-o,
Şi-n Univers au prins să se avânte,
Dar cauza dintâi nu au găsit-o.
Au coborât în mări şi în oceane
S-au avântat pe creste înzăpezite
Au scotocit unghere şi cotloane,
Cu inimile-n piept nefericite.

Şi moartea vine şi le ia trăirea
Şi pierd misterul, care e iubirea.

poezie de Octavian Cocoş (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căutătorului de Dumnezeu

Îl caută pe Dumnezeu
Şi încă n-a putut să-l vadă,
Acolo sus, în apogeu
Rămâne-n spaţiu prins în nadă.

A scotocit şi-n Empireu,
De pază a-nceput să şadă,
Să-l caute pe Dumnezeu,
Dar încă n-a putut să-l vadă.

Pe gânduri a-nclinat să cadă,
Că de găsit e tare greu
Şi să-ntâlneşti un antic zeu
Pe o celestă esplanadă.

Îl caută pe Dumnezeu!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a pleca la Viena, chiar în dimineaţa plecării, el a ars scrisorile matale. Ştiu sigur asta. Dar cele de la Viena, cele din călătorie, au rămas. Şi scrisoarea matale de pe Rin, n-a citit-o. Nu mai putea citi. Era un teanc de scrisori pe masă. A doua zi după catastrofă, nu mai era. Unde-s? Băiatul nu ştie nimic. În noaptea când dragul meu se odihnea pentru întâia oară, s-au scotocit, înainte de sosirea băiatului, toate saltarele, toate dulapurile. Ce-am putut salva eu înainte, a fost salvat. Restul...

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă scoatem din discuţie proza poetică şi poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alţi oameni, nu pe el însuşi. Parcă aşa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul fiinţei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbeşte despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă şi complexă a poetului şi a demersului său creator.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâs, pâs!

A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind uşor, ca într-un vis...
Eu am privit-o şi-am decis
Că doar pe ea aş vrea.

Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.

O fi puţin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-aşa ghiul.

De-o pierd şi pe-asta mă oftic,
Aşa că ochii mi-i ridic,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!