scanteia

Scânteia de viaţă

Din tot ce-a fost,
A mai rămas lumina serii
Şi glasul disperarii
Lipit pe geam....

Trecut-au multe nopti de-atunci
Si ma trezesc in dimineti
Cu flori de gheata.
Ingenunchiata fiind
Îl rog pe Heraclit
Ca sa-mi aduca focul
Scânteia de viaţă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scanteia

E mare durerea-n Scanteia... chiar foarte
Atatia copii au pierit
E umbra in gara si suflu de moarte
Si suflete noi de primit.

Parintii la fata si ganduri sunt ura
Nu-i vorba de bine s-aduca
In ochi bucurie si-n suflet caldura
Si-un plans chinuit ii apuca.

Un numar ce frica asterne pe sine
A tulburat o natiune
Si-aduce si doliul o data cu sine
Dar lasa si loc de-o minune.

Avem treispe morti si trei in speranta
Si Doamne te rog sa impiedici
Ca ei sa se duca si pune-n balanta
O sansa in plus pentru medici.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slovă epică

pentru zidirea slovei pe hârtie
a trebuit să fur din veşnicie
m-am ales cu patimă sublimă
ţesută cu metaforă şi rimă.

cuvinte împletite cu ardoare
cu stele şi cu luna şi cu soare
univers exploatat cu noimă
învăluit cu dragoste şi stimă.

scot din sertar o magică baghetă
să schimbe vremea asta desuetă
scânteia din mine să se facă lumină
diafană scurgere prin albumină.

scânteia din mine foc să se prefacă
să ardă uscăciunea din lumea posacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia eternităţii

Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
Umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
Oglinda sufletului însetat îţi bea reflexia,
Inima uscată de jar îşi deschide cochilia,
Gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
Te prăbuşeşti în amnezia vocii de nimfă;
Cascada iubirii îşi revarsă Edenul, plăcut,
Miezul albei nopţi îşi poartă Universul, tăcut,
Vântul sculptează cu degetele în arsul lut
Povestea de argint, ce-şi deapănă ghemul mut,
Se aprinde scânteia în sanctuarul eternităţii,
Plânge miracolul focului în lumina şi torţa vieţii.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia divină

în mine-i o scânteie ce se va face foc
când gerul va da buzna prin gândurile mele
flăcări sentimentale fără echivoc
vor lumina drumul meu către stele.

străbat exaltată ca Luna universul
să întâlnesc la porţi zâmbete îngereşti
la vernisaj de astre să prezint versul
legat ireversibil de magice poveşti.

în mine-i o scânteie care arde mocnit
precum iubirea care neîncetat creşte
ca un curcubeu ţâşneşte spre zenit
şi-un drum fără noroaie cucereşte.

divină e scânteia ce se va face foc
să topească gheaţa în jurul lui să joc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cuvântul este creator
Căci el concentrează totul
El centrează
Tu ţi-ai pus în cuvinte lipsurile
Astfel scânteia a putut să se manifeste.

poezie de Gitta Mallasz din Dialoguri cu îngerul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa e Credinţă

Dacă inima ţi-e frântă şi visul nu ţi-se-mplineşte
De aripile-s rupte şi sufletul... nu poate să mai zboare,
Speranţa e scânteia, ce arde-ncet... mocneşte...
Speranţa e scânteia ce niciodat' nu moare!

Dacă noaptea-i foarte lungă şi-i beznă pe cărare
Tu lacrimile-alungă, îţi şterge-n grabă faţa,
Speranţa-i prima rază din neschimbatul Soare,
Ce ne şopteşte-n taină că vine Dimineaţa!

Când barca vieţii tale e în derivă, când te îneacă valul,
Când e furtună-n tine şi când te copleşeşte "greul"
Speranţa e un far în noapte ce îţi arată malul,
Speranţa-mprăştie norii şi-apare curcubeul!

Când prin valea "umbrei morţii" frica-ţi dă târcoale
Şi când eşti firav, slab şi plin de neputinţă
Spre munţi te poartă Domnul, pe aripile Sale
Speranţa e mai mult! Speranţa e Credinţă!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din două aripi un avânt,
Din două sonuri un cuvânt,
Din rapsodii o epopee,
Oriunde-aş fi, oriunde-i ea,
Noi pururea vom scânteia,
Ca una singură idee!...

poezie din Sic Cogito
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu este artistul care face ca lumea să fie prezentă
în mugurii culorilor, în vatra clipelor, în lemnul pădurilor;
Expresia Lui este scânteia care se ridică din ţărână ca o minune fără veşminte
în inima fiecărui muritor – iubirea...

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia lacrimii de jar

Pe masa prăfuită şi plină de-amintiri,
E-un ghem şi-mi pare mie că viaţa l-a făcut,
Torcând fuior de zile ce-nseamnă-acum trecut
Cu degetele clipe din vechile-mi trăiri.

Mai sunt atâtea lucruri pe masa de stejar
Ticsită prin sertare cu multe, vechi, scrisori
Cu întinări de lacrimi, cu-a buzelor culori,
Cu gânduri scrise-n vremuri de dulce sau amar.

Aleg la întâmplare şi-un cunoscut parfum
Se-amestecă-n odaie c-o umbră de demult
Ce-mi cere, din privire, atent să îi ascult
Cuvintele din şoapte cu pâlpâiri de fum.

Citesc şi simt parfumul ce îl credeam uitat,
Aud şi vocea-i caldă ce pare că adie
Un vers plângând iubirea intrată-n agonie
Şi stinsă-n tresărirea din ultimul oftat.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!