revenim

O clipă eternă

Priveşte, oamenii se sting
În piept inimile mor
Rămân cu oasele-n pământ
Şi oamenii-n jur de decor.
Atât e viaţa: O clipă eternă
Ce ne repetă scene noi
Ne retrimite printre Ceruri
Sa revenim nemuritori.

poezie de Nicoleta Petre (4 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să revenim

la spânzurătoare
la dulciuri
să poftim la gâtul cucerit de senzaţii
la dulciuri
să lovim cu pumnii acelaşi
traseu de
cacao spre sătucul uiheu
să nu spui
niciodată că ai defilat printre arborii foarte exotici
care cresc
cum cresc copiii ce se duc la liceu
dinspre şandra
înspre lovrin poate ar fi
un loc de oprit
maşina fără amendă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

De sărbători venim mereu
la părinţii noştri buni.
Îi ştim sărmani şi le e greu
că sunt slabi şi sunt bătrâni.

De lângă ei ne-am luat zborul
o fată şi trei feciori.
De câte ori ne prinde dorul,
revenim de sărbători.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi
mama ne aşteaptă-n prag,
să petrecem după datini,
sărbătorile cu drag.

De Crăciun, de Anul Nou,
mâinile le sărutăm.
Le aducem drept cadou
iubirea ce le-o purtăm.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu alta

Şi-au aprins candelabrele castanii:
S-a luminat a primăvară,
Palmele îşi întind spre cer, platanii,
Ca-ntr-o rugăciune sprinţară!

În adieri mlădii susură plopii,
Păsări plutesc în euforic zbor,
Razele soarelui şi-adună snopii,
Se zbate-n noi tradiţionalul dor!

E-aceeaşi primăvară, mereu alta,
Ce naşte poezie şi iubire,
Şi parcă revenim din nou la alfa,
Trăind şi întinerind în neştire!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele deprinderi

Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuiţional
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanţe despre forma focului
despre extazul binecuvântat şi dureros
sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă

astfel ne-am putea regăsi
sub chioşc în camera de după un perete
în lumea foşnitoare de sub noi
complet paradiţi dar nu despre asta e vorba
şi cine mai ştie.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel postum

Camarade, un rondel postum
Îţi scriu acum la pomenire;
Parte să ai de liniştire,
Că viaţa-i flacără cu fum.

Tu ne eşti veşnic în simţire,
Ne vom revedea cândva în drum;
Camarade, un rondel postum
Îţi scriu acum la pomenire.

Plecarea ta a fost un "bum",
Este un an de despărţire
Şi nu ne revenim în fire
Camarade, nici măcar acum

Când îţi scriu acest rondel postum.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋn casă e atât de trist

Casa e atât de tristă. Arată ca în ziua de atunci,
Păstrând forma şi comfortul de la ultima plecare,
Ca şi cum ne-îmbie să revenim în ceasuri de seară, lungi –
Neavându-ne alături, se-ofileşte-n aşteptare.
Cum inimă omenească, să uite pierderea, nu are,

Nu se poate întoarce la punctul de start, la-ntâia oază,
La presimţirea bucuriei pentru ceea ce-o să vină:
Fericirea ca un val. Ea trăieşte-n ea cu minte trează –
Contemplând pozele, tacâmurile din argintărie fină,
Notele de pe portativul pianului. Acea vază.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul meu necunoscut

ne ştim din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineaţă

legaţi la ochi
grăbiţi spre destinaţii
din care revenim la fel de orbi
pe-acelaşi palier
uşă închisă lângă o fereastră

eu mi-aş dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

şi din aroma zaţului rămas
să-i dăm tribut luminii
şi-apoi să ne îmbrăţişem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul meu necunoscut

ne ştim din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineaţă

legaţi la ochi
grăbiţi spre destinaţii
din care revenim la fel de orbi
pe-acelaşi palier
uşă închisă lângă o fereastră

eu mi-aş dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

iar din aroma zaţului rămas
să-i dăm tribut luminii
şi-apoi să ne îmbrăţişem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate din mine

În fiecare seară pleci cu un tren nevăzut,
ieşi din viaţa mea pe jumătate
şi abia în zori revenim un întreg,
spunându-mi că buzele mele
au cea mai gustoasă aromă de cafea.

În fiecare zi
mă simt ca un înger crescut la sânul tău
mirosind a iarbă proaspăt cosită
când îmi scutur părul
fără să-mi pese
că moartea îmi suflă în ceafă...

Şi chiar dacă pleci jumătate din mine,
la fel de frumos bate ceasul vieţii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!