relaţia

Spaţiu-timp

Dumnezeu
E peste tot
Dar asta nu-l împiedică
Să-şi caute centrul.

Şi asta îi ia, bineînţeles,
Tot timpul.

Relaţia spaţiu-timp
E în felul acesta
Ca şi rezolvată.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcirea obrazului pe moment

ooo, e un artist cunoscut face
portrete de ce ea ar vrea
să aflu şi eu cum pictura
sa
cum pictura sa a descris relaţia noastră
în zilele imposibile când
ne poticneam în comunicare?
să
punem puncte puncte aici: fie
care punct să ne fie portretul –
rătăcirea obrazului pe moment

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prestaţie

Priveam semnalul inspiraţiei
şi căutam consemn de acces în eden
numai aşa pot deveni util
în relaţia cu îngerii celeşti
aşa mi-am zis cu emoţie
într-o dimineaţă de solstiţiu
trecând pe drumul Sfântului Ioan
am tras parcă dintr-o dată
cu elan văzduhul în piept
semn că eram predispus
să particip iară şi iară
în varianta iartă şi iartă
până la al miilea neam
la un ceremonial angelic.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

relaţia cu mine
se zice
dă un emblematic tetanos
mai ales în zone sexibile, spun vânzătoarele de
anemone luchian înfipte în rănile foarte
recente precum clarobscurul în ochii
abia răvăşitului uneori
rembrandt, ratat de puţin
în chip de colorist comestibil (?!) divin
la pat
cu o saskie iluzorie
sufocată
cu anemone compacte
clădite
cu braţul aproape legat de corsetele ei
coordonate de astre
poate potrivnice
poate amice
poate nicicum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera

frumuseţea zilei de 13
februarie a-nceput cu mici lipituri decupaje
din ziarele on
line – cum astăzi soarta îmi este
gândită de singurul dumnezeu navetist pe relaţia
timişoara-cenad, cred
cu o nebunie aparte în frumuseţea zilei de ieri
şi în ce
am citit în ultimul anotimp din ea din
litera
tura universală
plus
de o vreme suspin chiar în vântul de nimicit primăveri
plus
mai cred în litera cu
nasul pe sus
foarte sus!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu rămâne nicio urmă

Între masă şi rugă e o legătură de suflet
hrana îmbracă o haină spirituală

care satură mai mult foamea

trupul primeşte cu dragoste ce-i trebuie
asemeni pomului din grădină

o permanenţă dorinţă
se naşte
în fiecare clipă.

Între om şi natură relaţia este biunivocă
răzbunarea nu-şi are rostul,
nemărginirea începe cu fiecare.

Între mine şi tine timpul trece în voie
nu rămâne nicio urmă
decât drumul oaselor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu s-ar schimba

Dacă te-ai întoarce la noi
Nu ai putea influenţa venirea iernii
În fiecare anotimp am fi ca doi străini
Ce se-ntâlnesc cu fiecare apus de soare,
Ar suferi de pătrunderea în spaţiu intim
Şi nu ar putea să influenţeze emoţiile,
Nu ar putea să schimbe sentimentele
Şi nici hotărârea privind relaţia noastră.
Macii ar fi aplecaţi spre pământul străbun
În cuvinte, în vorbe aruncate spre noi
Ar fi doar un regret, o trăire din amintire,
Elena creşte frumos şi armonios
Liniştea va domni,
Magia se va uni în lumina lumânărilor
De Crăciun şi a decoraţiunilor create
Pentru a fi un joc al luminilor sufletelor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte magică

e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine emoţii splendide
cu soarta de poet mă simt împăcată
nu risipesc timpul cu gânduri sordide.

relaţia cu lumea este sofisticată
a transferat în mine libertăţi placide
e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine emoţii splendide.

poezia inimii cu lumini marcată
este ca pasărea cu aripi lucide
zboară în infinit de raze flancată
în Calea Lactee o poartă deschide.

e noapte magică o stea fermecată
varsă peste mine versuri splendide.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep frunzele să cadă

Să vezi cum frunza se-nroşeşte,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Pluteşti, te uiţi şi apoi gândeşte,
că ar fi construită de nişte zei.

Zilele trec şi dragostea de natură creşte,
când relaţia se leagă cât mai firesc
şi nimeni nu poate să conteste
că e concepută de tatăl ceresc.

Vreau să văd soarele că străluceşte,
cu frunzele să fim cât mai atenţi,
când frunza cade şi se răsuceşte,
purtată de vânt şi de curenţi.

Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul şi vântul mai face-o schimbare
şi vine din nou cu ceva deosebit.

poezie de Eugenia Calancea (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Dumnezeu

Religie. Da, despre asta-i vorba în toate cărţile mele.
Sunt interesat de relaţia dintre fiinţa omenească
supusă greşelilor şi Dumnezeu.
Nu ţin de nicio biserică, dar am un crez religios;
e tentativa mea de-a arăta că, printre altele, asta încerc să fac.
Indiferent dacă mărturiseşte sau nu că e credincios,
fiecare om are o credinţă religioasă de un fel sau altul.

Eu însumi sunt o fiinţă supusă greşelilor
şi cred că Dumnezeu ne-a creat şi că ne-a scăpat din mână,
şi că am devenit un soi de Frankenstein, un monstru.
Toţi putem face greşeli, inclusiv Dumnezeu. Cred că
Dumnezeu intervine, că există o Putere Divină, un Creator,
care are o influenţă asupra oamenilor care-s deschişi către El.

poezie celebră de Patrick White, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!