realizări

Între două breking-news de sezon

şi cel puţin o apocalipsă politică
respir o pauză publicitară
despre medicamente minune
ustensile de făcut pătrăţele
şi tigăi pe care poţi găti şi în vis
apoi comut fericit un brexit pe canalul mânecii
risipesc reluarea în care pot schimba golul
cu un off-said preţios
şi fluier mioritic
pe o gură de rai
un final
beton

ca atunci când îţi mărturiseam raiul
iar tu îmi desenai un grafic
cu realizări concrete
pentru evitarea iadului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastră spre cer

răspândesc cuvinte între patru zări
trăiesc magia iernii de bucurie strig
ninge cu armonie peste realizări
doruri am frământat în pâine şi covrig.

spiritul este o fereastră spre cer
lumini pătrund în odaia curată
colindul zilei cu drag ţi-l ofer
din iubirea limpede nemăsurată.

gerul pictează pe geam fantezii
sufletul tresaltă adâncit în mirare
aduce şi iarna valuri de poezii
în râul de ceneala cu roşie culoare.

în focul creaţiei se nasc frenezii
romantismul sufletului ia amploare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în culori

din cunoaştere derivă adâncimea iubirii
mă pune în relaţie cu cerul absolut
realitatea devine resortul împlinirii
pasiuni constructive în ritm revolut.

viaţa fără iubire nu are valoare
nu vreau să mă abandonez trăirii supreme
în sufletul meu adăpostesc un soare
iluminează lumea mea de poeme.

pot îmbrăca lumea cu un vis de reflexe
din mine pleacă raze spre nemărginit
trăiesc realizări în culori complexe
fericiri de azur lansez spre infinit.

suavă în portocaliu nostalgică în violet
magice armonii le transpun într-un sonet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

62 de crini pe cerul vieţii

Şaizeci şi două de garoafe
În calea vieţii au răsărit
În calea celor şaizeci şi două
62 de crini pe cerul vieţii
A răsărit şi s-au pierdut în zare

În casă azi vă este sărbătoare
62 de crini pe cerul vieţii,
Au răsărit şi s-au pierdut în zare
Cu mic, cu mare, am venit cu toţii
Căci este mare zi de sărbătoare.

S-aveţi, ca grânele, lucind în soare
Realizări şi împliniri, speranţe
Ca macii să se-nalţe, să răsară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neresemnare

Aş vrea să mă lăsaţi să mai visez...
Nu-i vremea încă, să mă resemnez,
Cum speranţa nu moare niciodată,
Nu cred c-o să mă resemnez vreodată!

În pas cu viaţa voi merge constant,
Iar inimii am să-i fac "post-restant",
Mesajele ei trebuie ferite,
De priviri haine şi otrăvite.

Nu-mi pasă că mă credeţi o naivă,
Priviţi-mă din altă perspectivă,
Hai să ne măsurăm în realizări,
Apoi să trecem la contorizări.

Iubirea – ce consider mai de preţ –
N-a fost ca pentru alţii, un comerţ;
Am dat mai multă decât am primit,
Chiar şi la cei ce-adesea m-au lovit!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie

Prima zi din decembrie, prima zi de unire,
Multe chipuri surprinse... ce aduc fericire.
Românii petrec, îşi dau mâna în Hora Unirii,
Prin oraşe mulţi se adună în Piaţa Unirii.

De 1 Decembrie este ziua noastră naţională,
Se dă liber de la muncă, chiar şi de la şcoală.
Multe parade militare şi tot felul de defilări,
Orice municipiu are parte de asemenea realizări.

Lumea se adună la marea sărbătoare naţională,
Toţi copiii se bucură când lipsesc de la şcoală.
Mulţimea aclamă, şi e foarte multă agitaţie,
Militarii primesc aplauze pentru reprezentaţie.

O zi specială şi semnificativă pentru noi toţi,
Ce se va aminti de către bunici la strănepoţi.
O unire istorică între ţări pentru un singur popor,
Începută de Mihai Viteazul, un mare brav conducător.

poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine decât în altă parte

Îţi scriu pentru că nu pot să-ţi vorbesc în faţă,
eşti dusă prea departe,
am rămas aici să-mi măsor puterea de rezistenţă
şi o am învelită-n dragoste aprinsă,
oricât de rău ar fi, e mai bine decât în altă parte
şi mă simt chiar bine.

N-am alte veleităţi şi nu cred în realizări fulminante,
nici nu vorbesc prea mult şi nu mă plâng
aşa cum fac cei ce se iubesc de nu mai pot
şi apoi se desparte repede,
nu există susţinere fără propriul efort,
nu poţi trăi ca o liană pe trunchiul unui copac,
te poate ucide cu umbra deasă,
dacă tristeţea şi bucuria nu şi-ar da rând
cum vom izbuti.

Dacă vrei să te întorci, să nu-ţi fie ruşine,
nu interesează pe nimeni,
astăzi a luat naştere o nepăsare individuală,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filmul vieţii

Ne naştem aici probabil
Posibil şi întâmplător
Trăim adesea lamentabil
Mărşăluind spre viitor

Noi călători de cursă scurtă
Şi fiinţe veşnic efemere,
Ce locuim în cort sau iurtă
Toţi, trecem ca o adiere

Actori care jucăm cu stres,
Mai mult în roluri secundare
Spre propăşire şi progres
După cum poate fiecare,

De multe ori disimulaţi
Şi-n roluri de senzaţie
Aproape dezinteresaţi,
Chiar facem figuraţie

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sădeşte-mi, Doamne, primăvara în suflet

Sădeşte-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul ei încântător de viaţă,
Scăldat în pacea liniştii de dimineaţă,
Şi în parfumul florilor, miracol divin,
Sub bolta cerului senin.

Sădeşte-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul stelelor aprinse în sclipiri de noapte,
Altoi scăldat în vrăjile iubirii, sfinte şoapte,
Raze poetice pe tâmple verzi sau coapte,
Aşa cum neîncetat mi-am dorit.

Sădeşte-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Şi bucuria fericirii împlinită în vis real, frumos,
În rânduri altruiste împarte versul poetic,
Printre oameni cu caracter mărinimos,
Să fie viaţa imn armonios.

Sădeşte-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu toată simfonia viselor de zi şi noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt poporul, gloata

Eu sunt poporul – gloata – mulţimea – masele.

Ştiţi că toate marile realizări din lume sunt făcute prin mine?

Eu sunt muncitorul, inventatorul, cel care produce hrana şi hainele lumii.

Sunt audienţa – martorul istoriei. Din mine-au ieşit Napoleonii şi Lincolnii.
Ei au murit. Şi-atunci am scos la lumina alţi Napoleoni şi-alţi Lincolni.

Sunt cernoziomul pentru seminţe. Sunt preria aşteptând aratul.
Furtuni mari au trecut peste mine. Uit.
Tot ce am mai bun este consumat şi risipit. Uit.
Toate,-n afară de Moarte, vin la mine
şi mă pun la muncă şi renunţ la tot ce am.
Şi uit.

Uneori gem, mă clatin şi, spre-amintire,
stropesc istoria cu picături de sânge,
Apoi – uit.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!