Neresemnare

Aş vrea să mă lăsaţi să mai visez...
Nu-i vremea încă, să mă resemnez,
Cum speranţa nu moare niciodată,
Nu cred c-o să mă resemnez vreodată!

În pas cu viaţa voi merge constant,
Iar inimii am să-i fac "post-restant",
Mesajele ei trebuie ferite,
De priviri haine şi otrăvite.

Nu-mi pasă că mă credeţi o naivă,
Priviţi-mă din altă perspectivă,
Hai să ne măsurăm în realizări,
Apoi să trecem la contorizări.

Iubirea – ce consider mai de preţ –
N-a fost ca pentru alţii, un comerţ;
Am dat mai multă decât am primit,
Chiar şi la cei ce-adesea m-au lovit!

Viaţa-i o permanentă provocare,
Nu poţi să zaci ca prostul în parcare,
Voi merge înainte – consemnez,
Căci nu-s de acord să mă resemnez!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!