rabdarea e amara

Amară

amară amară cât de amară
poate fi poate
fi dragostea dragostea rect
angulară (?!) poate mult
mai amară mai aspră mai criminală decât
a iubi într-o seară – în gură –
brună
o rădăcină de mătrăgună

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal de toamnă

O voce ieri din adânc s-a-nălţat
amară, amară, amară.
Îngeri mulţi murind şi-au lăsat
lutul în tară.

Un semn pe subt cer ieri
s-a dat în cercul înşelăciunii.
Apoi spre Saturn au plecat
vântul, lăstunii.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert

În deşert am văzut
O creatură – goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Îşi ţinea inima în mână...
Şi mânca din ea.

Am întrebat, "E bună, prietene?"
"E amară, amară," a răspuns el,
" Dar îmi place
Pentru că e amară –
Şi pentru că e inima mea."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul omului isteţ

Când îţi încearcă cineva răbdarea
Şi vrea să te subjuge cu-orice preţ,
Transferă-i convenabil provocarea
Şi dovedeşte-i că eşti mai isteţ.

Dar nu proba, nicicum, încrâncenarea
Specifică doar celui nătăfleţ
Când cineva-ţi încearcă des răbdarea
Şi vrea să te subjuge cu-orice preţ.

Pe vălul lumii cade înserarea,
Iar noaptea minţii este în dispreţ,
Fii mândru c-ai trecut iar provocarea
Şi-ai depăşit-o pe un ton glumeţ

Când cineva ţi-a încercat răbdarea.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cafelei de dimineaţă

Beau dimineaţa o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.
Când m-am trezit, ziua mi-era neclară
Şi-aveam acut, senzaţia de vomă.

Ziua-i frumoasă, am porniri de fiară,
C-am încetat să merg ca o fantomă.
Beau dimineaţa o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.

Devine roz tot ce mă înconjoară
Şi după-o ceaşcă sunt autonomă.
Nu-ncape vorbă că e o comoară!
Cum tare-i de m-ar scoate şi din comă,
Beau dimineaţa o cafea amară.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocala amară

Ce mult a trecut de când nu ţi-am scris,
O seară, o iarnă, o zi tropicală
Sau poate o lună pierdută în vis,
O lună amară ca o portocală.

Cărări desfrunzite, cărări de zăbrele
Spre-o lume zâmbind într-un fel radical
Ce lacrimi ciudate, ce lacrimi-mărgele,
Ce fructe amare într-un portocal.

Ce mult a trecut de când nu mi-ai scris,
Cortina de-ocean oarecum verticală
Tresare la ora bifată precis,
Ştii? Ora amară dintr-o portocală.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea

Răbdarea omului, să ştii, e-adevarata lui putere,
Izvor imens de energii, lumina care-n veci nu piere.
E început de-nţelepciune, e arta de a aştepta,
Răbdarea-i nodul deznodat şi este arta de-a spera.
E-mpreunată cu blândeţea, cu chibzuinţa celui care
Ascută, ştie să observe scânteia de pe o cărare.
Răbdarea este ca o armă, secretul pentru cei mai tari,
Un etalon ce drept măsoară simţirea oamenilor mari.
Răbdarea este semn distinct al celui cu morală-aleasă,
E băutura ce ucide o disperare ce apasă.
Încet, încet şi cu răbdare, un munte ai să construieşti
Şi tot încet, cu picătura, ulcica plină-ai s-o găseşti.
Mătase fină vei avea din frunza dudului umbros,
Trudind încet şi cu răbdare, vei toarce firul mătăsos.
Chiar lemnul verde se usucă şi piatra poate-n drum crăpa,
Doar omul ştie să aştepte, răbdarea îl va ajuta.
Vrei să străbaţi un drum mai lung? Vrei să urci munţii cei înalţi?
Doar pasu-atent şi cu răbdare te-ajută drumul să-l străbaţi.
De vei dori să faci un lucru, ce trebuie să dăinuiască,
Nu te grăbi! Să-l faci temeinic! Răbdarea să te însoţească!

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere amară

Am pus flori de tei în ceai
Şi o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"

Nici nu ştiu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunţi.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiţi.

Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranţa:
"Poate vine..., poate vine!"

Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu ştiu câta oară
Şi-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ţi-a spus păpuşă

Cine ti-a spus păpuşă a mintit,
A mintit cine ti-a spus trestie.
Cine te*-a numit fiara a mintit,
A mintit cine ti-a soptit rodie.
Esti miezul zapezilor, esti miezul
Amar al cucutei amare.
Ai pielea amara ca sucul de salcii.
Ca visina-n parg ai gura amara.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă afară

..

plouă afară
o ploaie amară
chiar dacă e vară...

tu stai într-o gară
şi-aştepţi trenul de seară
să treacă iară...

în care să urci
dacă apuci
să te tot duci...

prin ploaie bulbuci
pân' la răscruci
să nu te întorci

vreodată aici
nici măcar să zici

[...] Citeşte tot

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!