Miere amară
Am pus flori de tei în ceai
Și o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"
Nici nu știu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunți.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiți.
Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranța:
"Poate vine..., poate vine!"
Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu știu câta oară
Și-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre miere
- poezii despre apicultură
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre tei
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre frunze
Citate similare
Panaceu?
Aveți acasă un grătar,
Dar salivați la galantar
Că n-aveți bani de mititei?
Sorbiți un ceai din flori de tei!
În casă tremurați de frig
Și stați întreaga zi covrig,
Dar vin facturi de mii de lei?
Sorbiți un ceai din flori de tei!
Inflația vă lasă goi,
Crescând de luni și până joi
Și face sută zece lei?
Sorbiți un ceai din flori de tei!
Pe sticlă, seara, de priviți
La cinci sau șase ipocriți
Ce-s moderați de farisei,
Sorbiți un ceai din flori de tei!
Vă perpeliți întreaga noapte
Că-i prețul prohibit la lapte
Și-aveți în mușchi mereu cârcei?
Sorbiți un ceai din flori de tei!
Vedeți elitele creștine
Cum etalează limuzine,
Riscând să deveniți atei?
Sorbiți un ceai din flori de tei!
Aveți, de-tâta timp, regrete
C-ați ascultat băieți și fete
Și-ați pus la cârmă cimpanzei?
Sorbiți un ceai din flori de tei!
Cuțitul v-a ajuns la os,
Că toate-n țară sunt pe dos?
Ochiți un ram vânjos de tei
Și vă ciopliți un retevei!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre maimuțe
- poezii despre lei
- poezii despre lactate
- poezii despre inflație
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre flori
Flori de tei
Mireasma florilor de tei
Le poartă pașii pe alei.
El: cu gândurile-n rai.
Ea: le-ar fierbe de un ceai.
epigramă de Romulus Filip din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre flori, epigrame despre tei, epigrame despre religie, epigrame despre rai sau epigrame despre ceai
Dor
Și-aș mai sta și nu prea, foarte mult pe pământ,
Fiindcă-i toamnă târziu și-mi mai vine să plâng,
Și îmi vine să strig și-mi mai vine să mor,
Doar puțin, printre munți, fiindcă tare mi-e dor!
Mi-este dor de-amândoi, de trecut, de prezent,
Și de arborii verzi și de-un veac inocent.
Și-i târziu nu știu cum, ca să fim amândoi
Că e toamnă demult și-acum ninge pe noi.
Peste tine frumos, peste mine urât,
C-am trăit prea mulți ani într-un veac mohorât,
Peste tine puțin, peste mine mai mult,
Că aștept cam de-un veac să te-ntorci din trecut...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre ninsoare sau poezii despre munți
Fantomă sunt când dorul îmi bântuie destinul
Puțin mai multă viață, aș vrea dacă se poate,
Și-un pic de infinit, să torn peste prezent.
Aș vrea să cumpăr stele, și să le pun pe toate,
În sufletul prea rece, de unde-mi ești absent.
Infernul de se poate, aș vrea să-l ocolesc,
Și să-mi atârn la gât doar flori de iasomie.
Căci gândul mi-e dușman, și nu știu să iubesc,
Și-mi scutur fericirea, în flori de păpădie.
Venin aș bea din cupa din care tu sorbeai,
Un vin atât de rosu că ai fi zis că-i sânge.
Aș mai pași prin cioburi s-aud cum îmi spuneai,
Că în iubire ție, nici veșnicia nu-ți ajunge.
Fantomă sunt când dorul, îmi bântuie destinul
Ce ți l-am pus pe tavă, și-alături am pus flori.
Să parfumeze moartea ce mi-a furat putinul
Ce îl strângeam la piept, cu lacrimi și fiori.
Îmbracă-mă o dată, cu pielea de pe tine,
Apoi cu duioșie, de vise mă dezbracă.
Să vezi ce am sub piele și ce ascund în mine,
Când sufletul mi-e prins, la margine de groapă!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Superstiții
Din flori de tei culese dintr-o vară
Când mă strângeai la piept strigând:"Rămâi!"
Ți-am pregătit, iubite-n astă seară
Un ceai purtând un zâmbet de lămâi.
Cu mierea buzelor i-am dat dulceață
Și-n aburi tainic am ascuns povești
Nu mai vorbi, tot vrând să dai povață
Ai ostenit și tot mai palid ești.
Te sperie în noaptea asta anii
Mulți adunați și prea puțini trăiți
Îi vezi pe tâmple cum ți-au pus dușmanii,
În toamnă ghioceii nedoriți.
Te răscolește toamna în mișcare
Oftezi pierdut și tot pe gânduri stai
Și-atunci, șoptind, te scap de-ngrijorare:
"Nu ești pe moarte, ai doar guturai!"
poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre superstiții, poezii despre sperieturi sau poezii despre sfaturi
Treime
Stelele cad și mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Tu să nu mă aștepți
Tu să mă uiți curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Că te-am iubit, tu știi
Că nu mai vrut, o știu
Că printre nopți târzii
Poate voi sta să-ți scriu
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinți
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminți
Stau răstignite la ger
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai știi
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...
cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre dor, poezii despre păsări, poezii despre nisip sau poezii despre gânduri
Flori de tei
Parfumul florilor de tei
Ce m-a-mbătat în tinerețe
Îl simt și acum, la anii mei
Cum mă mângâie cu blândețe.
Cinci flori de tei stau într-o carte,
Le-am pus așa, ca amintire...
Cinci flori de tei, demult uitate,
Nu mai e nimeni să le admire.
Toate au rămas acum departe,
Visurile, ca și iubirile pentru femei,
Amintirile stau cuibărite într-o carte,
Alături de florile de tei.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre uitare, poezii despre tinerețe sau poezii despre femei
Meditație
Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneș
Și-aștept să văd cum e să stai... mai mult...
Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Și nu voi mai privi nici timpul,
Și voi avea o altă ocupație... să trândăvesc...
Gândesc...
Ca un copil ce-și uită jucăria
Și nu mai știe cine e
Aș vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...
Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale și mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu știu unde...
Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...
Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Și totul va fi ca și nou
Iarăși de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre jucării sau poezii despre copilărie
Amară
amară amară cât de amară
poate fi poate
fi dragostea dragostea rect
angulară (?!) poate mult
mai amară mai aspră mai criminală decât
a iubi într-o seară în gură
brună
o rădăcină de mătrăgună
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură
Glossa amantelor de cristal
Te-am pierdut în fumul de țigară
Ce s-a risipit sub ochii mei,
Voal păgân de patimă amară,
Sub parfumul florilor de tei...
Floarea de castani e scuturată...
Î iubirea noastră am crezut...
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă,
Eu mi-aș fi dorit să am mai mult.
Te-am pierdut în fumul de țigară...
Tu, ascunsă-n voaluri de plăceri,
Îți doreai cu mine doar o seară,
Dulci săruturi, bani și mângâieri.
Eu, pe pat de crini, cu flori de roze
Te-așteptam, fecioară de argint,
Tu-ți doreai să faci cu mine poze,
Eu doream - un vis să mă tot mint.
Ce s-a risipit sub ochii mei?!
Pentru mine-ai fost doar o himeră,
Pieritorul vis, sub flori de tei,
Căci iubirea-ți nu a fost eternă.
Sânii tăi săltau sub vin spumant,
Ca o mare-n flăcări de ispită,
Eu de dorul tău simțeam că ard...
Tu o noapte te-ai lăsat mințită.
Voal păgân de patimă amară
Un amnar vânzându-se pe bani...
Sentimente, piele diafană,
S-au pierdut deodată peste ani.
Mi-ai zâmbit... Nu mai erai fecioară...
Te-ai vândut în nopți târzii și reci.
Azi ai înțeles întâia oară:
Pașii tăi sunt singuri pe poteci...
Sub parfumul florilor de tei,
Ochii mei sunt plânși. Mi-e dor de tine!
Mă-ncordez și pașii-mi parcă-s grei.
Nici acum n-ai să te-ntorci la mine.
Vânturi reci prin plete de ninsori,
Au trecut, fecioară-mparfumată.
Trec pe cerul vieții, trec condori,
Tu de zborul lor ești vinovată.
Floarea de castani e scuturată.
Ochii mei două morminte reci.
De iubirea mea ești vinovată!
Mă privești cum plâng, suspini și pleci.
Știi, te pot ierta... Ce mare-i vina!
Tu, te adâncisei în păcat...
Îți doreai averea și mașina
Celui ce iubirea i-ai furat.
În iubirea noastră am crezut...
Tu nu ți-ai dorit s-o-mparți la doi,
N-ai vrut să-nțelegi, sau n-ai crezut
În iubirea simplă dintre noi.
Oare câte inimi ai ucis?!
Câți, în tine, oare, au crezut?
Vezi? Iubirea mea a fost un vis
Și crezând în tine te-am pierdut.
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă...
Ai pe gene tuș de liliac...
Parcă nu mai ești aceeași fată.
Eu, adorm plângând, pe catafalc.
Dintr-o dată vine răsăritul,
Altor zări amant promis voi fi.
De acum te-a părăsit iubitul
Alegând o nouă "Zori de zi".
Eu mi-aș fi dorit să am mai mult
Fericire, prunci și libertate,
Din mătăsuri fie, așternut,
Dragoste și dincolo de moarte...
Îmbătată de arome dulci,
Te-ai pierdut în fumul de țigară.
Ai greșit! Acum regreți și plângi
Că mi-ai oferit decât o seară.
Eu mi-aș fi dorit să am mai mult,
Tu ai vrut decât să-mi fi amantă.
În iubirea noastră am crezut,
Floarea de castani e scuturată...
Sub parfumul florilor de tei,
Voal păgân de patimă amară,
Ce s-a risipit sub ochii mei.
Te-am pierdut în fumul de țigară...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vinovăție, poezii despre amantă sau poezii despre zbor
Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri și vise scrise
Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.
Vom adormi, visând, visând
Căci viața e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.
Sunt amintiri, dar sunt și vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.
Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veștejească.
Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îți sorbeam
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ți fire
Îmi amintesc, de tine.
Și-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Și-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.
Aș trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îți spuneam, că te iubesc
Și cerul vrea s-asculte.
Și-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe brațe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.
Și-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În brațe, tu, cum mă strângeai
Și îmi șopteai cuvinte:
Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai ziceai
Și vremea a trecut.
Și vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Și amintirea, ne petrece
Spre alte zări... și firi.
Acum, le știți: le-am scris
Le-am scris ca să le știți.
Și vor rămâne... vis
Și voi să vă iubiți.
Viața, este frumoasă
Frumoasă, când iubești.
Și este, dureroasă
Când tu, o părăsești.
Și vine, vine-o zi
Când toți o părăsim.
Și ziua, n-o vom ști
Cumva, să o vestim.
Și dacă tot, nu știm
Nu știm ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.
Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.
Și dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeți... de vreme
Spunând, că nu se poate.
Se poate, dacă vrem
Și dacă... ne iubim.
Și amintiri... avem
Scrise, când: le citim.
poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre înot
Mai stai
Mai stai o clipă, vara trece
Și strânge-mă într-un sărut,
Când sufletul... încă petrece
Dinspre târziu, spre început.
Iubește-mă, este iar toamnă
Și-atinge-mă... să-ți fiu noroc,
A lacrimei iertare... doamnă,
Trupul arzând nebun în foc.
Cuprinde-mă și mă-ncălzește
La sânul tău... de-o fi să plouă,
Păstrează-mă și mă-ntregește
Cu stropi de dor, în lună nouă.
Mai stai... ascunde-mă în tine
Și-n visul ce te dezgolește,
Când vântul patimilor vine
Fără a ști... ce mai găsește.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărut
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zaruri, poezii despre voce sau poezii despre tăcere
Mai stai?
Mai stai o lună ori o viață, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite și-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândește-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriță de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reușit să te prelev.
Mai stai și nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ți-ar arăta că-ți stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare și un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brățară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.
poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zambile sau poezii despre rouă
Ultimul ceai
Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te așteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună și soare.
Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet și fără grabă.
Știam că n-ai să vii...
Și că ai plecat!
Și totuși... eu speram...
La gura de la sobă.
Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Și... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,
Și prea dulce,
Dar deschizăndu-mi ochii
În jur era prăpăd.
N-am înțeles... de ce...
Am viața... atăt de apăsătoare...?
De ce un samovar...
Nu-ți este îndeajuns?
De ce servesc un ceai..
Când inima mă doare,
De ce fără de milă,
Timpul... prea repede s-a scurs?
Mă amăgesc degeaba...
Doar trupul îmi tresare,
Îmi iau cana în mănă...
Mă uit la ceas... văd c-ai întârziat.
Mă arde... mult prea tare,
Și-mi spun în minte..
Că totul e trucat.
Și sorb o gură... din ceaiul aromat,
Găndindu-mă la tine...
O cât... te-am adorat!
Un ultim ceai și-o seară fără tine,
Rămân acum tăcut...
Iar dacă sunt iar singur...
Sunt trist și abătut.
Un ultim ceai... ce s-a răcit de mult.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceai, poezii despre tristețe sau poezii despre ore
Pentru a nu știu câta oară
Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.
Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.
Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.
Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sâni, poezii despre ochi, poezii despre infinit sau poezii despre declarații de dragoste
Am rugat sufletul
L-am rugat să stea cu mine
optzeci de ani și mai bine.
Mi-a răspuns că nu se poate.
După viață vine moarte.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre inimă
Împăcare
mă împac cu tine moarte
pentru a nu știu câta oară
te visez punându-ți straie
mai ceva ca o mireasă
și-ți dau laptele și mierea
sufletului meu povară
ce-ar fi vrut măcar o dată
peste atâtea mări să zboare...
mă visez cu tine moarte
nu luptând ca doi dușmani
ci bând vin cu-aceeași cupă
noi și încă un gropar
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre dușmănie