puteau

Sculptorul

După ce a cioplit,
În văzduh,
Coloana
Pe care
Sufletele
Eroilor
Puteau urca
La cer,
Artistul
A dăltuit
Masa,
Unde ei
Puteau să ia
Cina
Dinaintea crucii,
Cu cei doisprezece
Apostoli.
Şi,
Pentru a nu le tulbura
Nimeni

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul

După ce a cioplit,
În văzduh,
Coloana
Pe care
Sufletele
Eroilor
Puteau urca
La cer,
Artistul
A dăltuit
Masa,
Unde ei
Puteau să ia
Cina
Dinaintea crucii,
Cu cei doisprezece
Apostoli.
Şi,
Pentru a nu le tulbura
Nimeni

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii galbeni

Trandafirii galbeni ce-i purtai aseară,
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
Aplecaţi pe sânu-ţi ca-ntr-o rugăciune,
Trandafirii galbeni, ce-ţi puteau ei spune?

Tremurând în ritmul pieptului săltat,
Tu-i purtai cu fală, ca nişte trofee.
Din ce vază-ascunsă, oare, i-ai luat,
Sau din care seră, sau din care-alee?

Trandafirii galbeni ce păleau mereu,
Cu un zâmbet tainic şi sfios de stea,
Erau reci ca gheaţa sufletului meu,
Erau, poate, galbeni ca şi fruntea mea?

Ce-ţi puteau ei spune, adormiţi pe veci?
Prinşi la sânu-ţi tânăr, trandafirii reci,
Îngropaţi în cuta albelor dantele,
Răspândeau aroma cântecelor mele.

poezie de Mihail Cruceanu din Poeme alese (1976)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipotecă

Numai şi numai
în fieful
lui Eminescu
puteau să nască
aştri incandescenţi
din pasiune

Luceferi de foc
din dăruire şi zel
cu nuanţe sacre
chipuri ingenui
în haosul veşniciei

Numai noi ceilalţi
suntem mereu
în contratimp
pe alte itinerare.

poezie de David Boia (8 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexander Throckmorton

În tinereţe aripile îmi erau puternice şi neobosite,
Dar nu cunoscusem munţii.
Cu vârsta, am cunoscut munţii,
Dar aripile nu mai puteau să-mi urmeze viziunea –
Geniul înseamnă înţelepciune şi tinereţe.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Pentru cei mulţi
Poemul acela era translucid
Numai cei iniţiaţi
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alţi primeau meditaţii de la cei iniţiaţi
Şi aşa rezultau
Variante multiple
Înţelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conştiinţei
Lăsând poemul să prindă viaţă
În mintea copiilor
Să se cultive şi să rodească
Aprioric peste ani
Sămânţa compoziţiilor
De certă valoare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi din visul de-o viaţă

... nu se puteau ascunde cuvintele
nici pomii de-o viaţă ai mărmuritei poteci
unde
gândul sub măgura vremilor creşte
unde
nostalgii rivalizau cu Luna
ce trece
jucând tenis de câmp cu pământul
într-un dialect revolut
sub semnul
gurii ce învaţă s-aprindă
cerul sub inima
ce se frânge
se frânge
şi din visul de-o viaţă
doar
gânduri ce-năbuşi
în mâini...

poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele galben

Cu inima în mână, am mers prin oraş,
păşind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Şi inima mea, stropită cu vin şi oţet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coţofenele se adunau pe umărul toboşarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinţei.
Numai un câine mare şi galben s-a îndurat de mine,
a venit spăşit şi mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.

poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca nova

Când arca-şi construia pe cală,
I-a zis lui Noe-un glas din nori,
Să ia doar soaţă, fii, nurori
De soacre, nicio pomeneală!
Şi bietele, la-ngrămădeală,
Puteau să urce, noaptea,-n zori
Pe lângă animale, ori,
Doar singure, mai cu fereală
Dar Bibliei, i-e fermă slova,
Primit-a Noe sfaturi sacre,
Pe cin-să ia în Arca Nova,
Scăparea cui să îi consacre:
E cert că până şi Iehova,
Avea repulsie de soacre!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Einstein

Un omuleţ fricos era,
Cu creta-n mână, stând la tablă;
Şi milioane stupefia,
Căci nu puteau să înţeleagă.
El spunea: "E egal mc pătrat:
Voi dovedi că este adevărat."

Sigur, o vei demonstra, fiinţă minunată,
Dar ne va creşte bunăstarea?
Spori-va a vieţii durată?
Ni se va înmulţi mâncarea?
Va fi pace între naţii
Dacă vom studia ecuaţii?
Şi mulţumiri îţi datorăm
Pentru un adevăr prea mare;
Însă în fond ce ai făcut
Să aduci lumii alinare?
Ca tine-o mie nu-s mai sus
De un Isus.

poezie de Robert William Service din Later Collected Verse (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!