prolog

Un prolog

Un prolog la alt prolog,,
Drob cu drob, un necrolog,
Vin – Enterrios citând
Din poemele lui Hânc.
Carriego, frate drag,
Descriai frumos, pe larg
Cum îi place lui Housman,
Lung poemul whitmanian.
Ezra, Yeats, Almafuerte
Se grăbeau doar să ne certe,
Liliecron, mai încruntat
Parcă-o palmă el mi-a dat,
Totul este să nu scrii
Pentru moarte poezii.
N-ai ce face, acesta-s eu,
Cred mai mult în Dumnezeu,
Iar în rest eu nu dispar,
Nici pe cal, nici jos, sub car.
Alungat, eu vin din nou,
Susţinut de Edgar Poe,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

zorii mângâie alene muguri somnoroşi
timpul renaşterii e o sfântă comoară
scoate zilnic în parcuri oameni frumoşi
să strângă amintiri care n-o să moară.

viaţa asta-i sublimă, este tot ce am
am primit de la ea tot ce-am avut nevoie
fericiri chivernisite gram cu gram
zborurile către stele de bună voie.

visele albastre au scris un prolog
despre viaţa mea împărţită la doi
şi despre iubirea dulce ca un drog
mă duce înainte nu privesc înapoi.

anii minunaţi i-am strâns într-o salbă
o port cu mândrie sub cămaşă albă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog sau gândul aproape de ştire

vorbindu-mă
mă vorbesc
vorbindu-vă
vouă
vorbirea

şi cu fiecare clipă
mă preling în ştire
ca-ntr-o oglindă în care aproape încap!

poezie de Petruţ Pârvescu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de prietenie

Dacă inima mea
E roşie
A ta va suferi,
Dorind s-o vindece
De răni.
Dacă ochii mei
Se vor uita la tine,
Ai tăi vor trebui
Să-i întâmpine,
Să nu mai plângă iar.
Iar mâna mea,
De va cădea pe umerii tăi
Las-o, te rog
Să îi strângă uşor
Prin parcuri, ca prolog.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans de fluturi

Zburdalnici fluturi pe câmpii şi-n suflet,
Adolescenţi – o clipă curcubeu,
Făcând să bată-o inimă pereche
Cât fi-vom împreună tu şi eu.

Prolog de verde crud, de flori şi soare,
O dulce adiere, un surâs,
Un câmp de maci şi grânele-fuioare,
Un răsărit, ori Soarele-n apus.

Pe cer desenul viselor pe care
Ni le croim în fiecare zi,
Iubire, tihnă, cânt şi alinare,
O lume de poveşti şi de copii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabolă

Poem mesager
Cu chip angelic
Compus după natura
Luminii declarate
Subiect cu temă
Sacramentală
Impus din prolog
Poate deveni sincer
Imn de slavă
Sau odă de glorie
Sau şi mai mult
Teleghidat feeric
Pe raze emergente
Spre iubirea de aproape
De departe
ŞI de pretutindeni
Din tot universul
Poate să devină
Un psalm ceresc.

poezie de David Boia (24 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

Cei de dincolo
au un sentiment acut
de inferioritate
faţă de cei de aici
şi din păcate aşa este
prea des izbucneşte ura în ei
faţă de tot ce-i aici
atunci inventează
insulte la grămadă
false şi strâmbe
în loc să caute căi de progres
de aceea sunt meniţi
să rămână în urmă
nu mai persistaţi
in răzbunare falsă
riscaţi să cădeţi în beznă

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cochetat

Am cochetat cu genul liric
Încă înainte de prolog,
Numai cu versurile pe faţă
Si sentimente la vedre,
Acum susţin stilul propriu
Acum ştiu că există iscusinţă
De unde derivă cele frisoane
Simultan cu stările de spirit
Energii pot apărea spasmodic
Din extazul succeselor certe
În cadrul viziunilor de senzaţie
Satisfacţii în sens perpetuu,
Lumina poeziei să lucească
Din exprimări combinatorii,
Ecouri în conştiinţa personală
Cu reverberaţii neţărmurite
În cugetări transcendentale.

poezie de David Boia (19 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta toamnă!

Atâta toamnă se-ascunde în mine,
Că sufletul a devenit ca o cumpănă –
Prolog al lacrimii pe altarul de suflete.
Atâta vânt mi-a cutreierat în inimă,
Că roşul carmin al inimii
S-a risipit pe cerul
Cu miros de nucă şi scorţişoară.
Sunt o cumpănă de fântână, da,
Părăsită de ceasuri şi stele,
Singură, plângând, desenând
Imensitatea de smoală
Sub dunga gri a tăcerii,
La frontiera unde
Necunoscutul din mine
Evadează pentru a fi om.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângere de credinţă şi neam

Ceata diavolească iarăşi ne sugrumă,
Lacrima-i amară şi durerea doare,
Rana sufletească ne este cutumă,
Numai în credinţă găsim alinare.

Flutură-n destine, un prolog de rugi,
Zbor înspre lumină şi-nspre libertate...
Doamne,-n căutare de miresme dulci,
În tăceri de gheaţă, ne-ndreptăm spre moarte.

Ne plecăm genunchiul... Scârţâie de dor
Cumpăna fântânii... Doamne, ce durere!
Ne-au plecat copiii şi bătrânii mor,
De acum rămânem, biete cruci stinghere.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!