profesiune

Zic şi eu

Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Şi totuşi ce puţină poezie!
Unde te uiţi podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoţii false, măşti şi platitudini.
Poetu-şi face locul dând din coate
Şi-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite şi vulgare,
Când şlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în fiinţă
Şoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credinţă.
Astăzi credinţa e o profesiune.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În ziua–n care se–aştepta zăpadă
Şi numai moartea–n arbori se–auzi,
Văzut–am o măicuţă stând în stradă,
Căreia i–e ruşine a cerşi.

Cu mâinile ne-ntinse–a rugăciune,
Ea nu ştia că–n suveranul stat
Cerşitul a ajuns profesiune
Şi toţi o practică neîncetat.

Copil al dorului, cu ţara–n soare,
Apropiindu–mă i–am dat un leu,
Plângea în ochii ei chiar Dumnezeu,
În mine ceru–nţelegeam că doare

Şi n–am mai auzit nici un cuvânt
Şi cerşetoarea ruşinată–n pripă
Când s–a plecat mi s–a părut o Clipă
Ce–şi ducea–n spate propriul mormânt.

poezie de Traian Vasilcău din Moartea în premieră (2001)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acceleratul de Craiova

În compartiment e cald şi bine,
Controlorul nu mai vine
Şi aşa, fără de pripă,
Conversaţia se-nfiripă...

Una scundă şi cam grasă
A plecat şi ea de-acasă.
Merge la o-nmormântare,
I-a murit o mamă mare.

Unul care se dă şef mare
La o fabrică oarecare,
Vrea să-ncheie cu mult tact
La Craiova un contract.

Altu-a revenit în ţară,
Fiind plecat de astă-vară,
Spune că şi-a petrecut vacanţa
Undeva prin sud, în Franţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!