Zic și eu
Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Și totuși ce puțină poezie!
Unde te uiți podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoții false, măști și platitudini.
Poetu-și face locul dând din coate
Și-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite și vulgare,
Când șlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în ființă
Șoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credință.
Astăzi credința e o profesiune.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre urechi
- poezii despre ritm
- poezii despre revoltă
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre măști
- poezii despre imagine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.