prefacuti

* * *

Ai grijă pe cine-ajuţi,
Cei mai mulţi sunt prefăcuţi..

Ai grijă pe cine-ajuţi...
Cui dai "pâine" să trăiască,
Cei mai mulţi sunt prefăcuţi,
Şi vor mâna să-ţi mânjească.

Fără să regrete - pic!
Ei ţi-o muşcă, fără cuget,
Şi te vând pentru nimic...
Nişte şerpi ţinuţi la suflet!

Sub masca de om plăpând,
Om ce are doar... puţinul,
Zace şarpele flămând,
Gata s-arunce veninul.

De nevoi, după ce scapă,
Te uită, te numesc câine,

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi

Aminteşti-ţi de ochii mei
prefăcuţi în păsări.
Aminteşti-ţi de buzele mele
asemeni focurilor de pescari
presărate pe umerii verii.

Aminteşte-ţi
de amintirea mea...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prefăcut

E-un lucru bine cunoscut
Că eşti un mare prefăcut.
Sunt prefăcuţi destui sub soare,
Dar eu constat, şi cu oroare,
Că tu, Satană, Belzebut,
Eşti prefăcutul absolut.

poezie de George Budoi din Dicţionarul ipocriziei (7 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte de beton

Ne privim ca nişte fiare
Din zăbrelele murdare
De invidie şi trufie
Răstignindu-ne între noi..

Cu himere de eroi
Prefăcuţi de măşti
În ucigaşe găşti
În ireale zile de Paşte

Ce ni le creăm
Si mereu uităm
Să mai simţim si să iubim
În betonul ce-l preaslăvim..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni

M-am întristat şi-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuţi în scânduri
şi globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajişti fără pată
pământ şi cer privelişti ce se-ngână
de aer de crepuscul de ţărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupţiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur

poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare

Am obosit sa-ti caut pasii
Pe drumuri la raspantii de destin.
Am renuntat.
Te voi zari poate acolo
Unde nimeni
Nu este cu nimeni.
Si cata liniste.....

Fluturi adormiti
Prefacuti in ingeri
Trec pe rand
Din vizibil in invizibil.

Ochii mei, ochii tăi
Desenează amurguri
Şi cerul se destrama
În Calea Lactee
Fără nori, fara tristeti,
Fără durere.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu eşti om de omenie

De multe ori întâlneşti
oameni ce sunt tăcuţi
şi prefăcuţi cu tine,
dar nu trece mult şi-şi arată
adevăratul caracter,
care e ascuns în mister
şi spune cuvinte nebănuite
fără să fie gândite,
cu rol de-a întimida
şi de-a supăra,
un om cinstit şi liniştit
ce toată viaţa a muncit,
şi-apoi s-a îmbolnăvit,
dar tot stimă şi onoare are
că e înzestrată cu răbdare.

poezie de Eugenia Calancea (28 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dimineaţă

În lumea asta nu e loc de îngeri!
Aici dorm scaunele cu spătarul pe masă.
Aici sobele pe fumuri intră în casă.
De îngeri nu e loc aici
când stingi apă cu noroc
ghinion stropit în jar
dacă îngeri mai găseşti
strânşi cu toţii la un loc
prefăcuţi în lăutar.
Nu! de aripi nu e loc
de podea să le pocneşti
Noi? Le-am aruncat în foc
Moarteo! Hai să ne trăieşti!!!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc frumosul dezgolit

Înfrunt pudicitatea nudă
A celor ce se mint... urât,
Că dragostea e o zăludă
Şi goliciunea le stă -n gât.

De prefăcuţi şi prefăcute
E raiul plin şi iadul geme,
Cu aţă albă sunt cusute
Nevinovatele... probleme.

Când firul la final, se rupe,
Şi măştile se pun pe foc,
Ipocrizia gri... se-ascunde,
Plângându-se de nenoroc.

Eu... te prefer... sinceritate,
Iubesc frumosul dezgolit,
Ce a sedus păcatul... poate,
Şi mi-a dat verde... la iubit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirări

Când să vă plângă toamna după nucii cruzi?
Când să vă alunge iarna frunzele de duzi?

Când voi merge singură pe stradă în aplecare?
Când voi culege arama toamnei milenare?

Când vom alege aurul după culesul viei?
Când vom aduce lumii pace şi armonie?

Când vor să curgă norii a picuri reci de apă?
Când vor să îngheţe, prefăcuţi în zăpadă?

poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!