* * *

Ai grijă pe cine-ajuţi,
Cei mai mulţi sunt prefăcuţi..

Ai grijă pe cine-ajuţi...
Cui dai "pâine" să trăiască,
Cei mai mulţi sunt prefăcuţi,
Şi vor mâna să-ţi mânjească.

Fără să regrete - pic!
Ei ţi-o muşcă, fără cuget,
Şi te vând pentru nimic...
Nişte şerpi ţinuţi la suflet!

Sub masca de om plăpând,
Om ce are doar... puţinul,
Zace şarpele flămând,
Gata s-arunce veninul.

De nevoi, după ce scapă,
Te uită, te numesc câine,
Uită c-aţi băut o apă,
Şi c-aţi împărţit o pâine...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gollum: Noi îl vrem, noi avem nevoie de el. Trebuie să avem Nepreţuitul. Ei ni l-au furat. Hobbiţi netrebnici. Răi, înşelători, prefăcuţi!
Smeagol: Nu. Nu şi stăpânul!
Gollum: Ba da, Nepreţuitul, prefăcuţi! Te vor trăda, îţi vor face rău, te vor minţi.
Smeagol: Stăpânul e prietenul nostru!
Gollum: Tu nu ai prieteni; nimeni nu te place!
Smeagol: Nu ascult... nu ascult...
Gollum: Eşti un mincinos şi un hoţ.
Smeagol: Nu!
Gollum: Asasinule!
Smeagol: Pleacă!
Gollum: Să plec? (Gollum începe să râdă de Smeagol, care începe să plângă.)
Smeagol: Te urăsc, te urăsc.
Gollum: Ce te-ai fi făcut fără mine, Gollum, Gollum? Eu sunt cel care ne-a salvat pe amândoi. Eu! Am supravieţuit amândoi datorită mie!
Smeagol (se opreşte din plâns): E de ajuns.
Gollum: Ce ai spus?
Smeagol: Stăpânul are acum grijă de noi. Noi nu mai avem nevoie de tine.
Gollum: Ce?
Smeagol: Acum pleacă, să nu te mai întorci!
Gollum: "Pleacă şi să nu te mai întorci"? (Gollum scoate un ţipăt de frustrare.)
Smeagol: Pleacă! Acum! Şi să nu te mai întorci! (Gollum este tăcut. Smeagol se uită împrejur.) I-am spus să plece... şi a plecat, Nepreţuitule! A plecat, a plecat! Smeagol este liber!

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (Pr-R)

Şi pramatiile pretind că nu sunt pramatii; mai ales pramatiile...
Şi oamenii prădalnici pretind că sunt cinstiţi.
Şi prădătorii pretind că sunt cinstiţi.
Şi oamenii prefăcuţi pretind că sunt sinceri; mai ales oamenii prefăcuţi...
Şi oamenii primitivi pretind că sunt rafinaţi.
Şi profitorii pretind că nu sunt profitori.
Şi prostituatele pretind că nu sunt prostituate.
Şi prostănacii pretind că sunt deştepţi.
Şi proştii pretind că sunt oameni deştepţi; mai ales proştii...
Şi pungaşii pretind că sunt cinstiţi.
Şi pupincuriştii pretind că nu sunt pupincurişti.
Şi puşlamalele pretind că nu sunt puşlamale.
Şi puturoşii pretind că sunt hărnici.
Şi cei ranchiunoşi pretind că sunt iertători.
Şi rasiştii pretind că nu sunt rasişti.
Şi oamenii răi pretind că sunt oameni buni.
Şi cei răzbunători pretind că sunt iertători.
Şi răufăcătorii pretind că sunt binefăcători.
Şi răutăcioşii pretind că sunt oameni buni.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre cei care scriu pe coroanele de flori că "în veci nu te vor uita", te uită de a doua zi.

aforism de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou, La Mulţi Ani!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveţi un an cu bani,
şi sănătate multă, pentru un LA MULŢI ANI!

Vă rog să fiţi aproape prietenilor fani,
să-i aveţi ca pe fraţi şi, acum... şi LA MULŢI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogaţi, sărmani,
să-şi readucă aminte şi azi... şi LA MULŢI ANI!

Rugaţi-vă o secundă să fim din nou umani,
că aşa perpetuu OM fi, MAI MULŢI şi LA MULŢI ANI!

Să ne rugăm la morţi, noi, cei contemporani,
că aşa o zi şi alţii ne vor ura... LA MULŢI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoţesc... de-mi uraţi LA MULŢI ANI!!!

Să fiţi etern iubiţi, iubind azi, "LA MULŢI ANI!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o vedeţi pe mama...

Dacă o vedeţi pe mama,
Tristă-n poartă, aşteptând,
Spuneţi-i să între-n casă,
N-o voi vizita curând...

Aşezaţi-o-n pat cu grijă,
Că-i bolnavă şi plăpândă,
Şi de vreţi, daţi-i pastila,
Moartea, s-o ia, stă la pândă.

Crăpaţi-i vreo două lemne,
Să nu tremure de frig,
Şi-aduceţi-i nişte apă,
Dacă vreţi, nu vă oblig...

Sunt departe şi străinii,
Mă ţin aici, al lor sclav,
Abia strâng banii de-o pâine,
Meseria mea? Zugrav.

Doar pe mine mă mai are,
Maica mea înlăcrimată,
Ea a rămas fără soţ,
Eu am rămas fără tată.

Se mai duce c-o garoafă,
Uneori... la cimitir,
Să-şi spună oful, sărmana,
Că fiul ei e... musafir.

Vorbim rar la telefon,
Prin rude şi prin vecini,
Şi-o aud mereu plângând,
"- Sufletul mi-e mărăcini!

"Îmi trece viaţa, băiete,
Mă dor toate, mă dor tare,
Mi-e teamă că am să mor,
Fără... fără lumânare.".

"- Linişteşte-te, mămico,
O să ne vedem, promit!".
După ce închei apelul,
Plâng. Că iarăşi am minţit...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi tristă pentru mulţi copii..

8 Martie este o zi,
Tristă, pentru mulţi copii...
Aceştia sunt, din păcate,
Lăsaţi prin orfelinate...

În pătuţuri reci să crească,
Fără grija părintească...

N-au cui să ofere flori,
Sau pupic pe obrăjori,
Şi nu au cui spune "mamă"
Poate doar "tanti" sau "doamnă".

Cu privirile tristuţe,
Şi cu ochii-n batistuţe,
Privesc uşa, suspinând,
Asta fac zile la rând...

Însă nimenea nu vine,
Pruncilor să le aline,
Din sufleţel, cruda rană,
De 8 Martie să n-ai mamă...

Fără grija părintească,
În pătuţuri reci să crească...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa din suflet...

Mai vreti s-aveti zăpadă? La ce vă trebuieste?
când sloiuri, iceberguri vi se topesc in suflet,
Sunt mulţi ce vor cu gândul,, să- nmormânteze cerul"
şi noaptea nemuririi să o câştige-n cuget.

Mai vreti s-aveţi izbânda? Cui oare foloseşte?
când pietrele-cuvinte lovesc in demnitate,
Iscaţi războaie-n stele si-ntunecati pământul
nimicul vă hrăneşte, sorbiti din răutate.

Se răsucesc azi polii când ne-aruncaţi la vulturi
din Eva si Adam puţini au inceputul,
Sunt mulţi ce-şi au obarşia in viermele edenic
uscati vor fi la soare, nu vor cunoaşte lutul.

Mă număr printre-acei ce îşi doresc zăpadă
cu iarnă, vară, ploi, albine si mulţi fluturi,
Detest minciuna-n grup si vrajba de doi lei
Pe cei ce se văd zei si zboară in adâncuri!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie – Efecte secundare

Sunt bărbaţii nişte firi
Ce provoacă doar regrete:
Unii uită de scumpiri,
Alţii uită de... "scumpete".

epigramă de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulţi morţi de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie

Mulţi bântuie prin întuneric
Împovăraţi şi traşi la faţă
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbeşte, la o zi de viaţă

Mulţi se mai joacă de-a "trăitul"
Şi uită uneori că-s morţi
Pe când fărâma lor de viaţă
Le trage zilele la sorţi

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Şi de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viaţă
Şi-l bagă repede-n sicriu

poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul, înţelept...

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amâgesc putin,
Voi sti că ai milă de oameni ca mine
Şi suflet bun ai în al tău destin.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeşte fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai
Rege esti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Iar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi, pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om flămând e omul cu cele mai mari şanse de longevitate. Sărăcia e apă şi pâine; iar acestea două sunt unul dintre secretele tinereţii fără bătrâneţe şi ale vieţii fără de moarte.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puţin,
Voi şti că ai milă de oameni ca mine
Şi sufletul nu-ţi este pustiu.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeste fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai,
Rege eşti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cei ce

Pe cei ce muşcă din plămânul verde
I-aş pune să caute cu o drujbă
Prin deşert umbră

Pe cei ce fură pâine de la gura copiilor
I-aş duce intr-un vârf de stâncă
Să plângă infometaţi la vulturi

Pe cei ce invrăjbesc poporul
I-aş mânji cu sângele jertfit străbun
Să stea in faţa unei haite de lei

Pe cei ce vând ţara pe un argint iudeu
I-aş vinde samsarilor de trupuri
In carusel inlănţuiţi să scoată apă din adâncuri

Pe cei ce-şi neagă istoria
I-aş pune intr-un tren fără geamuri
Să-şi petreacă concediul prin Coreea de Nord

Pe cei ce iubesc dictatura
Le-aş lega mâinile cu lanţuri de canal
In roiuri de tânţari roşii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stăruim ca viaţa publică să le fie rezervată celor a căror istorie personală este imaculată, nu o să avem modele de perfecţiune şi virtute care să ne conducă treburile. Îi vom avea pe cei foarte bogaţi, care vor contracta lucrurile murdare din viaţă, pe cei foarte plictisitori, care nu au nimic de ascuns şi nimic de arătat, şi pe cei foarte prefăcuţi, care sunt experţi în a-şi ascunde urmele şi îndeajuns de ambiţioşi ca să rişte descoperirea acestora.

citat din Charles Krauthammer
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca oricare...

Ca oricare... am iubit,
Oameni cu suflet de ceară,
Ochi de-albastru infinit,
Sau priviri - cafea amară.
Strâns-am şerpi în partea stângă,
Lângă-al inimii tic-tac,
Ce-au făcut-o să se frângă,
Muşcând-o... fără de leac.

Ca oricare... am plâns nopţi,
Înecată-n lacrimi-sare...
Tot bătând la-nchise porţi,
Rana pumnului mai doare.
Am dat tot, pentru nimic,
Crezând în poveşti cu zâne,
Mi-am dat sufletul "în plic",
L-am luat înapoi... fărâme.

Ca oricare... am căzut,
Pradă gândurilor sumbre,
Când cei care m-au avut,
Au devenit nişte umbre...
Precum gheara pe retină,
Mi-a fost amintirea lor,
Iar durerea, fără vină,
Camarad obrajilor...

Ca oricare... am răzbit,
După-atâtea lupte grele,
Astăzi sunt... om fericit,
Mândră de rănile mele.
Le port ca nişte medalii,
Oferite de destin,
Ale inimii, vitralii,
Ce-a iubit sincer, din plin.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre tinerii din ziua de azi vor să obţină cât mai mult cu cât mai puţină muncă. Vor să ardă etapele. Vor să aibă totul fără să dea nimic. Modellingul înseamnă, pe lângă nişte calităţi fizice incontestabile, multă disciplină şi efort.

citat din Cătălin Botezatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily Thorne: Întotdeauna să te întrebi unde îţi este loialitatea. Oamenii în care ai încredere o vor aştepta, cei mai importanţi inamici o vor dori, iar cei pe care îi preţuiesti cel mai mult, fără greşeala, vor abuza de ea. Unii spun că loialitatea inspiră speranţă fără margini. Şi, oricât ar fi de mare, există şi un şiretlic. O loialitate adevărată se construieşte în mulţi ani... şi ai nevoie doar de câteva secunde pentru a o distruge.

replică din filmul serial Revenge
Adăugat de AnaDi Evident
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levitaţie

ce-am păţit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
şi totuşi văd atâta negru peste tot şi, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune şi n-am vine...

mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
şi, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
şi nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredinţă în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simţul foamei,
atâta de uşor rămas, fără dorinţi, un privitor de seameni...

sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai ştiu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiţii, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alţii, să prind rând.

Se vede, un pic, pe cer o dâră –dacă vrei s-o vezi-, un şir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt nişte umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Toată viaţa scrii, gândeşti,
Apoi în cărţi tipăreşti,
Trece viaţa, îţi trec anii,
Nu ai timp să-ţi mai iei banii,
Ori să-ţi câştgi ce ţi-au luat tiranii,
Ce folos! Cât trăieşti,
Zi şi noapte tot munceşti,
Nu te bucuri de nimic,
Să ai parte doar un pic...
După moarte toţi se uită,
Apoi scrisul ţi-l aruncă.
Mulţi nu ştiu aprecia,
Zic că nu e munca ta.
N-ai simţit cât ai trăit,
Că eşti apreciat un pic.
Cine nu simte, nu ştie,
Poate avea cărţi o mie...
De-ar citi, s-ar îmbogăţi
Şi alţii l-ar pomeni.
Cine-i bogat de cultură,
Creşte verde în natură
Şi nu-l uită lumea bună.
Pe mormânt cresc floricele,
Îngerii cu luminele;
Te conduc în Rai cu ele...
Să te odihneşti puţin,
Că viaţa ţi-a fost un chin.
Nu te-ai bucurat în viaţă,
Dumnezeu îţi dă speranţă,
Te are în grija Lui,
În grădina Raiului.
Acolo e loc pentru tine,
De n-ai avut noroc în lume.
Mulţumesc lu Dumnezeu,
Că trăiesc şi n-o duc rău,
Am fost om fără noroc,
A mea ştiinţă n-a avut loc.
La cei răi le-a stat pe spate,
Să le-ajungă mai departe.
Îmi doresc doar sănătate,
Dumnezeu mi-o face parte,
Să trăiesc, să am de toate.
La nime nu cer nimic,
Doar dreptul meu – lucru mic.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-şi hulesc neamul, glia!

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România.

Calcă iar pe-acest pământ,
Puşi pe critici şi intrigă,
Revin cu nările-n vânt,
Fac nazuri la mămăligă.

Urâţesc vorba străbună,
Amestecând-o voit,
Cu-alte limbi, după o lună,
De-i auzi, rămâi crucit.

Îi privesc pe toţi de sus,
Doar vin din străinătate...
Te jignesc dacă le-ai pus,
Paste, şi nu penne-rigate...

Fug de ceapă că miroase,
Iar brânza, zisă fromage,
O degustă doar din vase,
Nu din pungă că-i deranj.

Fructul îl dezinfectează,
Parcă-i plantat de lepros,
"La noi igiena primează!",
Uită că-l mâncau de jos...

De le pui sapa în mână,
Strigă-n cor: Avem statut!
Oare mama lor bătrână,
Nu-l avea când i-a crescut,

Dându-le pâine din grâul,
Muncit până la sudori?!
Sudori ce curgeau ca râul,
Pe ai mamei obrăjori?

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!