prăpastie

Prăpastie de unde strig

Degeaba merg, nici un drum
nu vrea să mai ştie de mine.
Prăpastie de unde strig
este mila
prin care vremelnicia
sapă cu lacrimile mamei
tuneluri infirme.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastie în ceaţă
poetul aşteaptă
o stea mălăiaţă
o stea mai coaptă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (aprilie 1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înălţimi

Aşteaptă-mă încă puţin
Curând va trebui să vin
Să spintec frigul care ne reţine.

Nor, în primejdie de moarte ca şi mine.

(În casa noastră era o prăpastie.
De aceea am plecat şi ne-am stabilit aici.)

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se sparg torenţi repezi de maluri
cuvântul e prăpastie în ultimul salt
tu sari pe colţuri de stâncă
eu te urmez şi întreb
vei plânge în zori la capul meu
e întinsă câmpia

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea velină

deşi zilele i-ar fi rele
o femeie adevărată
o po
etă s-ar arunca în gol (?!) în braţele mele
deschise ca un compas bun rămas
pe o
margine de prăpastie - a
fericirii veline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul din prăpastie

De umbra mea nu-ncape lumea
şi-au încolţit-o într-o vale
şi tot săpând i-au găsit culmea
dar alta stă să se prăvale

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţicniţii vorbesc ( extras )

Dacă prăpăstiile trebuie umplute,
conversaţia devine un act imperativ,
iar bătrâneţea este ultima prăpastie.
Asemeni oamenilor educaţi,
ţicniţii vorbesc propria lor limbă.

poezie clasică de Patrick White, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sărut cerul

şi când ninge şi când plouă
şi pe senin şi pe furtună
mă închin dimineaţa soarelui
ies apoi cu inima în pragul lunii pline
mă rog stelelor ca şi cum mi-ar auzi zbuciumul
nu caut capete de lume ci îmi văd de mersul înainte
din prăpastie în prăpastie în căutarea odihnei
îmi trimit gândul dintr-o lume într-alta
culeg cu buzele iertarea din roua florilor
tot cu buzele săvârşesc păcate nenumărate
oricum e inutil să numeri la infinit
pe altarul fierbinte al trupului aprind candela
şi-mi trec toate supernovele prin simţuri
cât să mă bucur de univers cu ochii închişi
între două naşteri şi o moarte
nu sărut icoane zugrăvite de sfinţi impotenţi
nici pe cele aurite nici pe cele din argint
nu-mi fac cruci idioate şi nici nu aduc jertfe miei
doar mă aplec în mine şi apoi mă ofer tuturor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colţ

Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriaşă şi,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.

Urma să descoperi că având viaţă, ai totul...

Ca să trăieşti deplin, ai plătit urcând târâş
pe culmea durerii, unde floarea de colţ te aştepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul din urmă

Imi pun costum albastru de omag
Intâlnind moartea ce cântă ca un mag
Si nebun la un dans de rochie o trag
Prin păduri de stejari şi de fag
Printre brazi ce-mi cântă-n piept cu drag.

Ducând-o în cuibul meu-n frunte de munte
Rugând-o să sară-n prăpastie-nainte...
Si-oi veni şi eu zâmbind cuminte
După ce-oi-nalţa-n zbor cuvinte
De piatră ce-mi şad sarge prin minte.

Aruncate-n inimă precum termite
Ce tu, domnişoară,.. le pui în minte
In plăci de slove ştiute dinainte...
De toţi pe aici cuvântate
Că ne năştem, să te-ntâlnim moarte!

Precum nici nu ai scrie o carte
Şi-i cunosti finalul cu deşarte

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!