Ecoul din urmă
Imi pun costum albastru de omag
Intâlnind moartea ce cântă ca un mag
Si nebun la un dans de rochie o trag
Prin păduri de stejari și de fag
Printre brazi ce-mi cântă-n piept cu drag.
Ducând-o în cuibul meu-n frunte de munte
Rugând-o să sară-n prăpastie-nainte...
Si-oi veni și eu zâmbind cuminte
După ce-oi-nalța-n zbor cuvinte
De piatră ce-mi șad sarge prin minte.
Aruncate-n inimă precum termite
Ce tu, domnișoară,.. le pui în minte
In plăci de slove știute dinainte...
De toți pe aici cuvântate
Că ne năștem, să te-ntâlnim moarte!
Precum nici nu ai scrie o carte
Și-i cunosti finalul cu deșarte
Povestiri în lume ascultate,
Părând că aproapele e departe...
Și depărtarea doar o moarte!
Ce eu o simt, o altă prăpastie
De unde să te înalți cu grație
Dansând aici fără să-nfingi cuie,
Căci le bați-n a zborului feerie...
Cu a morții.. ecou de prăpastie.
Căci unde-nfingi se naște piatră
Ce nu-i a celui ce pare vatră...
Cu ața vietii e legată dură!
Ca o lumină moartă-n găură neagră
Ce-și absoarbe ecoul din urmă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre înălțime
- poezii despre stejari
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rochii
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
Citate similare
Zmeu de răvaș
Prin haremul de versuri
Plin de șfâșiate dresuri...
Ai să găsești un răvaș
Cu parfum de nărăvaș.
Ce nu mai va fi izul tău
Căci in piept am să-nfing un zmeu
Să zbor acolo unde vreu
Departe de budoar de hău...
Ce-l zăresc în călimară
In poezia de ocară..
De care tin bine minte
E din vise de cuvinte.
Ce nu apartin lutului
Scris cu condeiul rutului..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre lut sau poezii despre cuvinte
Copiii lor vor fi stejari
Aici, în țara de piatră,
Românii-s stăpâni pe vatră.
Aici, în munții legendari,
Românii îs falnici stejari.
Ei aici trăiesc de veacuri
Apărând a țării haturi.
Aici, cu credință-n Sfântul,
De ani răscolesc pământul.
Aici, apa din izvoare,
Când e cald, le dă răcoare.
Aici, în codrii seculari,
Copiii lor vor fi stejari.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre munți, poezii despre copilărie sau poezii despre apă
Departe de aici
Vreau să trimit un vis departe de aici
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
și prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.
Aici e o lume de apă și de piatră,
în mâna mea nu-i pâine și-i număr liniile.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre rândunele, poezii despre pâine, poezii despre ocean, poezii despre numere sau poezii despre mâini
Ce mai faci, poete?
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.
E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.
Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.
poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- poezii despre religie
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ambrozie de zbor
Ambrozie de zbor din cocon
De călimara mea de demon
Fetița care-și răsare ploii
Să spele tușul unde mă-nmoii
In acel noroi bântuitor de moroi
Plin lumea viselor închise-n noi
Ce-o arzi cu ai tăi stropi-n culori
In curcubeie cu soarele priviri
Arătându-mi aripile de condeie
Ce alții ar fi vrut să mi-le ieie
Să se împodobească cu ele
Lăsându-mi doar vârfurile
In cuie de răstignire adânci
Din a lor invidios brânci
In abisuri de carapace de scoici
Pe care tu le-ai atins pe aici
Topindu-le in aripi de file
Cu quasari din șoaptele
Ce-mi spunea scrie visele
Ele vor invia de printre file
Cu puf de păpădie în ciocârlie
Din palma ta plină de evlavie
Închinată menestrelilor derviș
In al junglei meschin desiș
Cu liane ce se infing în șiș
Celor neînchinați in primate
Sefilor de trib cu literate
Autoadulări în toteme moarte
De prin epoci comuniste
Cu drepturi fals câstigate
Când nu a făcut dreptate
In Uniunea plină de măsti corupte
Cu lingăi și multe mascote
Rămase mosteniri defuncte
Din cenzuri ce nu sunt moarte
In această coruptă societate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre corupție, poezii despre aripi, poezii despre strigoi, poezii despre ploaie sau poezii despre invidie
De ce
Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veșnic.
Cum nu e oricare astru...
Prin praf de stele rătăciți
Că am trecut pe aici, va ști...
Cineva? Ce după noi va fi.
Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunați și din nou frământați
Vom fi la nesfârșit prin stele
aruncați..
Și ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre stele, poezii despre naștere, poezii despre astre sau poezii despre Pământ
Vreau să te aud chiar acum spunând cu o certitudine de netăgăduit că tu ești Viață Eternă, căci adevărat, adevărat îți spun, cea pe care o afirmi prin prostituția cunoașterii de după moarte, sunt doar cuvinte deșarte... Sună foarte mântuitor, nu? În timpul vieții merg ca orbul după "Dumnezeul meu gândul" care mă duce din păcat/suferință în păcat și după moarte în sfârșit, am scăpat să mai fiu un creștin/cretin și sunt mântuit prin viața eternă. Iaca ciuciu! Nu există nici un Dumnezeu după moarte dacă nu îl regăsești Recunoscându-te chiar Acum, chiar Aici, pricepi Asta!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre mântuire, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre sfârșit, citate despre religie, citate despre prostituție, citate despre moarte sau citate despre gânduri
Vătrai venin
Redus la tăcere de un cui de gând
Privesc lumea cu gust rânced..
Scaunul îmi este de piatră
Un foc ce arde intr-o vatră
Si un vătrăi ce mie pecete
Imi arde trăiri pe tâmple
Lăsând in urmă catacombe
Pline de șerpi și hidre..
Mă las invăluit cu plăcere
Veninul e si moarte si putere
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre tăcere, poezii despre plăcere, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Chemări uitate
E templul acesta de piatră și în el stau de veacuri statui de argint,
Răsună ecou de timpuri apuse, prin epoci ce ascund al vremii sublim.
Se lasă din cer o ploaie cascadă, cu ropotul său de cai nechezând,
Ce vin alergând să ducă în lume, o urmă de cer și un colț de pământ.
Sunt om plămădit din lut și din apă, din aer și duh și din Adevăr,
Cuvântul dintâi îl port și mi-e soartă, iar gândul răzleț îl țin căpătâi.
Deși îndrăznesc a pătrunde cu mintea spre rostul concret și pur omenesc,
Nu pot înțelege nici timpul, nici firea, acestui destin pe care îl trăiesc.
Îmi pun în speranță o parte din vină, căci însăși speranța îmi destramă chemări,
Să pot să clădesc iar templul de piatră, cu sufletul meu încercat de așteptări.
Prezentul îmi este verdict și sentință, aș vrea mai ușor să îl pot depăși,
Căci văd doar o lume ce nu are culoare, cu tonuri de timp și tonuri de gri.
Cu fruntea lipită de geamul ce cată spre stradă, privesc cu uimire la ploaie visînd
Și-mi pare că viața e o feerie, un dar făcut nouă aici pe pământ.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre sculptură sau poezii despre prezent
Umbra
Magia nopții când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.
Și azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viața cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.
Și prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.
Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristețea-și cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.
Tot ce-i trist e mai departe...
Tristețea-și caută cărări,
Pentru vis se naște-o moarte
Ce-l elimină în zări,
Și-i pustiu, și-i fără urmă,
Deja triumfă nalții nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre dor, poezii despre zâmbet sau poezii despre somn
Nebun la al lumii parastas
De-aș fi cum voi în versuri mă citiți
Ați înnebuni, văzând cât de nebun sunt
Căci uneori-s turbat precum un vânt
Dansând în omăt de argint ce-l adorați
Din care voi-n oameni vă modelați
Și nedorind să vă aud, mă-mbătați
Fugind printre necunoscuți-n parastas
Să beau din vorba lor "in vino e veritas".
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre nebunie, poezii despre lectură sau poezii despre argint
Mi se pare...
Majuscule de fumuri-n cuvânt
Se pare că-ți sunt în cafea, vânt..
De sirene cu iz îndulcitor
Cu măști de răsărit, viselor..
Și nu stiu cât oare,.. mi se pare
Când totul pare ce și nu pare
Coincidențe întâmplătoare?
În reflex de umbre-nșelătoare
Mi se pare,.. sunt ucigătoare?
Când ecoul lor ascuns tare, doare..
Când intră in piept și lasă-n urmă
Sfori priponite ce-mi curmă
Grumazul condeiului-mi de tei
Ce-mi lasă scorburi cu stropi
Ce zboară-n sălbatici corbi de clei
Pe lăstari făr'soț din lemn de plopi
Cu apostoli ascunși sub glugi
Aprinzându-le-n iudee ruguri
Lasând in urmă cenușă de rugi
Din poezii duse de corbi-n ciocuri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre soț, poezii despre măști, poezii despre lemn sau poezii despre căsătorie
Mă topește avatar
Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.
Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..
Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.
Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.
Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!
Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul
Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre vioară
Nemurirea cuvintelor
Nici dacă a-i scrie poezia perfectă
O utopie a literelor
Timpul nu iartă nimic
Cuvinte, oameni.. piatră,
Nemurirea nu ne-o oferim singuri
In efemeritatea fără sfărșit
Ce-o radiezi prin fapte... cuvinte
Străbate intunericul și veacurile
Cât lumea va exista
Și intr-o zi se va sfârși și ea,
Șoapta ce să zboare in univers
Pe buze de stele, aștri, comete
Toată viața poți să o cauți
E in noi din totdeauna
Iubirea... praf de stele din inima ta
Ce moarte nu are
Se metamorfozează
In floare, copac tot ce ne inconjoarā
Și intunericul de-ți este credință
Ce crezi că este vidul rece?
Lumină fără suflet...
Așa cum e și trupul fără inimă
Ce-l vezi dar nu-l simți..
Radiază lumina in cuvinte, fapte
Sufletul va fi o rază nemuritoare
In infinitatea iubiri..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre trup și suflet
Am îndrăgit ecoul...
Am îndrăgit ecoul
În joaca din pruncie
Când tulnicam pe dealuri
Năstrușnice chemări
Și-acum, la bătrânețe,
Când mâna mea vă scrie
Parcă aștept răspunsul
De dincolo de zări...
Copil crescut la țară
Eu știu că se cuvine
Să mergi pe drumul vieții
Ca ața după ac,
Îmi vine câteodată,
Nici nu mai știu ce-mi vine,
Să trag la geamuri storul
De ciudă și să tac...
Dar a venit poștașul
Sau cine o fi oare?
Cutia mea poștală
E plină de urzici...
Am îndrăgit ecoul
Și eu și fiecare
Când vom pleca din lume
Îl vom lăsa aici...
poezie de Nicolae Nicoară-Horia (10 august 2010)
Adăugat de Nicolae Nicoară-Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poștă, poezii despre sat, poezii despre jocuri, poezii despre creștere sau poezii despre bătrânețe
Ce-mi pare
O întreb ce-o doare...
ba un braț fără îmbrățișare
ba talpa fără mângâiere
ba strănută de sărut neînvelită
si-i simt inima în furtună
timidă nu vrea să-mi spună:
să o învelesc, să o imbrațisez, să o sărut
cu un tsunami de bătăi, ce-mi pare ei surd
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
De nu te-aș fi știut!
Ți-aș răsădi un pui de gând pribeag
Pe lângă așteptările aldine,
Să-ți crească dorul, să-mi răsari mai drag,
Să nu-mi gonești urările de bine!
Ți-aș fi răspuns la setea de culori
Când te trezeai din foamea de cuvinte;
Eu te găsesc lumină, tu mă dori
Cu umbra dintr-o vară ce mă minte.
Și toamna asta m-a născut cu-n dor
De noi, de tine, de o altă lume;
Tu-mi scuturi visul, eu în vis te-ador
Și mi-ai uitat și lacrimă și nume.
Și dacă nopțile vor troieni
Iubirea ce-o ascund așa cuminte,
În noaptea ce ne știe voi veni
Să te întreb, din mine, ce ții minte?
Cum te chemam când nu erai aici,
Uitat pe altă strună de vioară!
Sau poate-mi mai ții minte sânii mici?
Dar, orice-ai spune, tot o să mă doară.
Un pui de gând pribeag mi-aș răsădi:
De nu te-aș fi știut, de nu te-aș ști!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre toamnă sau poezii despre sâni
Răspuns
Te simt bătându-mi în piept,
Ești între inimă și minte, picătură de extaz cuminte..
Te închid cu grijă în mine, te ascund între pereții ființei mele,
Să te păzească îngerii mai bine...
Te simt căutându-mi adevărul prin minte,
Răspuns fară cuvinte...
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr
Nufăr luntraș
Întorcându-mă napoi
Fără pas și chipul vioi...
Din Banatul taragot
Codrul plângea-n hohot
Căutându-si astrul:
Ce-o-nflorea cu versul,
O înverzea cu mersul,
O arginta cu glasul...
De-l urma cerbul, lupul!
Deschizând văzdul,
Coborându-i-ngerul
Adunând mercurul...
Ce-n lacrimile surde
Muzei ce nu-l aude...
Râmânea prin urme
Pe unde trecea-n lume.
Prin Banatul meu natal
Otrăvindu-mă letal,
Să hoinăresc în ireal
După al muzei ideal.
Să-i nasc ca un hamal
Din versul meu piedestal!
Ce-l trag în urma mea
Cu razele de stea...
Ce mă taie adânc... curmei!
Cu al meu rece condei
Fără glasul ei verde
Si privirea ce-mi vede...
Când a mea părăsită
Umblă deznăjduită...
Cu ploii nevăzute
Prin păduri sute și sute!
De file veștejite
Cu tei neînflorite..
Cu dihanii-n urma mea
Ce-mi vor a devora...
Metafora inimii
Și poemele pălmii,
Desaga de cuvinte
Cum nu au fost înainte.
Născute de quasarină
Muză ce mi-e divină
Și hoinăreală pelină
Prin a mercurului tină...
Fără hrană și tihnă
Sub soare și furtună
Ca al meu înaintaș
Nufăr pe cer luntraș!
Ce m-ai-mi șoptește
Și noaptea filelor
Mi-o arde, strălucește
Prin iadul criticilor
Lumea pare ce nu este!
Aurită din poveste...
Cu mercur cel spoit
Ce-l sorb ronin, lucit.
De nufărul meu stelar
Cu ambră de tei solar..
Eminul ce mi-a lăsat
Un Emin neînchinat!
Nimănui din astă lume
Doar muzei cu glas de bici
Auzit când nu-i pe aici
Prin mercurul de cutume..
Ce curge-n val cu spume
În cerneala trupului
În urletul lupului
Lăsându-mi fărâme...
Adunate de ciocârlii
Și duse prin galaxii
În cânturile mele
Ce hoinăresc în stele...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre Soare sau poezii despre verde
Trecu precum umbra
Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n șoapte
Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.
In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta șoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate
In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiș de recompensare
Celui ce copertă-și are
Înăuntru cu fluturi morți
Laudați și admirați
Peste ziduri atârnați
Precum curcubeie-nșirați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lebede, poezii despre fluturi, poezii despre cărți, poezii despre crengi, poezii despre avere, poezii despre afișe sau poezii despre admirație