posibil

Cum este posibil?

Cum este posibil
Iubire de pe treapta mea,
Când îţi doresc dragostea
Să-mi oferi dezamăgirea?

Cum este posibil
Să trăieşti în vara călduţă
Şi eu în iarna-ngheţată?

Cum este posibil
Să nu-ţi aminteşti
De aroma dulce a cafelei?

Cum este posibil
Să nu mă doreşti
Dup-atâtea ceasuri de iubire?

Sunt conştient
Că în viaţă
Primul sarut

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibil

Posibil să poposesc
La tine să te iubesc,
Săruta-te-aş cum pe floare
Fluturele de drag moare!

Posibil să mai cutez
Să vin să te-mbrăţişez
Cum oaia caută mielul,
Iar puşca îşi vrea rastelul!

Posibil să te ador
Că sunt copleşit de dor,
Ca izvorul din pereţi
Răcorindu-i pe drumeţi!

Posibil iar să leşin
Tot plătind cu bani peşin
Pentru tine, pentru altul
Până m-o aflat tot satul!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e posibil?

Cum e posibil ca doi oameni,
Cu chipul Domnului asameni,
Uniţi prin sfânta cununie,
Să-ajungă-apoi să se sfâşie?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?

Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.

Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.

poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sculpta

Nu mai sculpta din mine omul
Pe care vrei ca să îl vezi,
Căci o sculptură ideală,
E mai posibil să o pierzi,

Nu mă sculpta ca pe o piatră
Şi nu mai crede în poveşti,
Căci dacă îţi va reuşi,
Va fi mai greu să mă păzeşti,

Nu mă sculpta căci nu eşti sculptor
Şi te-aş ruga să te opreşti,
Ştiu, încercarea greş nu are,
Dar e posibil să greşeşti,

Nu mă sculpta, te rog termină,
Nu voi mai fi acel de-atunci,
Căci dacă nu vei reuşi,
Sunt sigur c-o să mă arunci.

poezie de Cuciuc Dumitru (28 septembrie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Muşcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?

Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai ţiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai ştiu ce-i aceea plăcerea?

Să nu mai ştiu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul şi soaţa,
Să nu mai ştiu niciodată ce-i viaţa?

Să nu mai ştiu niciodată ce-i viaţa
Şi viaţa să se rupă deodată, ca aţa
Şi-n viaţă să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cogito

Sub arcul ce-ntinde veşnicul a fi,
În nedesţelenite idealuri, te iroseşti
Şi constaţi cum, într-o oarecare zi,
Alergând pe sensul vieţii, oboseşti.

Renunţă la prisoselnice comparaţii
Şi nu-ncerca să trăieşti viaţa altcuiva,
Căci timpul nu dă niciodată garanţii
C-ai mai putea s-o trăieşti şi pe-a ta!

Când sângele-ţi se stâlpuie-n tentaţii,
Gestionează a dezamăgirilor povară
Şi nu lăsa zgomotul imaginat de alţii
Să-ţi împresoare vocea ta interioară!

Un lucru la-ndemână este admisibil:
Muşcă din viaţă cu lăcomie nebună
Şi iubeşte-o ori de câte ori e posibil!
Şi, crede-mă, e posibil întotdeaună!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe fruntea zilei
luminile curg până dincolo de ani
în zi de
azi (totdeauna posibil)

ce senin sună numele Tău
rostindu-L

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune cum, că virusul co-vid,
Venita-n China c-un meteorit...
Poveşti de adormit copii sunt, da.
Cum e posibil chiar aşa ceva?!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Boala noastră a fost încercarea
de a ne vindeca
Frisoanele mele sunt cutremure
Furtunile tale de dragoste
În mintea e tot
posibil.

poezie de Ştefan Munteanu
Adăugat de Ştefan Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!