Cogito
Sub arcul ce-ntinde veșnicul a fi,
În nedesțelenite idealuri, te irosești
Și constați cum, într-o oarecare zi,
Alergând pe sensul vieții, obosești.
Renunță la prisoselnice comparații
Și nu-ncerca să trăiești viața altcuiva,
Căci timpul nu dă niciodată garanții
C-ai mai putea s-o trăiești și pe-a ta!
Când sângele-ți se stâlpuie-n tentații,
Gestionează a dezamăgirilor povară
Și nu lăsa zgomotul imaginat de alții
Să-ți împresoare vocea ta interioară!
Un lucru la-ndemână este admisibil:
Mușcă din viață cu lăcomie nebună
Și iubește-o ori de câte ori e posibil!
Și, crede-mă, e posibil întotdeaună!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre sensul vieții, poezii despre posibilitate, poezii despre imaginație sau poezii despre idealuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.