planuit

întotdeauna inamicul

a început printr-un sărut
o spun în gura mare
că asta gândea şi a plănuit
duşmanul să folosească
această armă melodie
pentru inima mea rece
a fost o salvă de tun în poarta
unei cetăţi fortificate
cu straturi de singurătate
sărutul a fost o vrajă
ce m-a făcut să mă predau

întotdeauna inamicul începe
să mă sărute şi să spargă
ziduri pe unde pătrund lumina
şi veselia cu flori şi ciocolată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret din anul 1906

Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici şi colo, nu de-argat,
totuşi de slujitor şi de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
şi fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.

Asta, ca-ntreg, abia doar presimţit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
şi totuşi, parcă-n lucruri risipite,
ceva real şi grav s-a plănuit.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 58

Ferească Dumnezeu, ce ţie m-a înrobit,
Să nu-mi treacă prin cap să-ţi stric plăcerea
Ori să îţi cer să-mi dai în scris ce-ai plănuit,
Căci sunt al tău vasal şi-ţi respect vrerea.
Şi trebuie să-ndur, că-s la cheremul tău
Şi-s prizonierul libertăţii tale,
Răbdare îmi doresc, căci eşti ca un călău
Dar nu te-acuz că m-ai umplut de jale.
Şi-ai privilegii mari, poţi merge unde vrei
Tu hotărăşti cum vei petrece timpul
Şi orice îţi doreşti, îndată poţi să iei
Iertându-ţi îndrăzneala şi tertipul.

Eu trebuie s-aştept, iar aşteptarea-i grea
Plăcerea nu-ţi condamn, de-i bună sau e rea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aha!

"Fumatul poate să ucidă"
-citeam, mai ieri, pe un pachet-
şi-am abordat, nu chiar discret,
tutunul, cu obidă:

-Păi bine, bă, tutun nenorocit,
din ăsta-mi eşti, să mă omori cu zile?
Vrei să ajung depozit de pastille?
Aşa ai plănuit?

-Nu, dragul meu, nu este-adevărat!
Păi, ce, sunt prost? S-ar pierde-atâţia bani!
De-ar fi aşa, nu aş avea nici fani,
Nici fumuri şi nici aere de dat.

Nu te omor, deşi... cam pot s-o fac,
te ţin aşa, aproape, ca pe-un sclav,
căci sunt stăpânul marelui nărav
ca un cojoc ce nu prea are ac.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilaşul Moise

Aproape două secole trecut-au.
Alţi regi se întronară, şi alţi popi.
În acel timp viclean, israeliţii,
Din musafiri au fost schimbaţi în robi.
Dar când strigarea lor ajunse-n ceruri,
Când numărul de bice s-a-mplinit,
Din nou, un ajutor trimise Domnul:
Pe Moise copilaşul urmărit...

Micuţul fiu al Iohavedei,
Scâncea în coşul de papir,
În cor de pescăruşi şi broaşte,
Pe lângă trestii în delir.

Satan voia să-l facă hrană
Pentru distinşii crocodili,
Dar îngerii şi surioara
Au fost mai treji şi mai abili.

Atunci Satan a plănuit

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu vei pleca de pe pământ
Că tare mult rău mi-ai făcut.
Te vei vedea cu fiica mea
Şi mare socoteală îi vei da
Şi moartea ei vei avea
Tu, cea care ai alergat după himere!
Esti doar o iluzie falsă, incoloră
A faptelor tale meschine şi pline de ură.
Esti fadă, esti rea şi vai de viaţa ta.
Socoteala de apoi te va chema,
Căci oameni ca tine, fără de suflet
Cad odată cu stelele şi sufletul lor întunecat
Şi astfel vei pieri pentru vecie.
Să storci vieţi şi să ai strategii viclene
Este-n putinţa doar a satanei
Şi pentru aceasta vei da socoteală
Tu şi neamul tău de netoţi
În ceruri, în faţa celor drepţi.
Tu ştii prea bine că ce spun
Se împlineşte într-o zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu vei pleca de pe pământ
Că tare mult rău mi-ai făcut.
Te vei vedea cu fiica mea
Şi mare socoteală îi vei da
Şi moartea ei vei avea,
Tu, cea care ai alergat după himere!
Eşti doar o iluzie falsă, incoloră
A faptelor tale meschine şi pline de ură.
Eşti fadă, esti rea şi vai de viaţa ta.
Socoteala de apoi te va chema,
Căci oameni ca tine, fără de suflet
Cad o dată cu stelele şi sufletul lor întunecat...
Şi astfel vei pieri pentru vecie.
Să storci vieţi şi să ai strategii viclene
Este-n putinţa doar a satanei
Şi pentru aceasta vei da socoteală,
Tu şi neamul tău de netoţi,
În ceruri, în faţa celor drepţi.
Tu ştii prea bine că ce spun
Se împlineşte într-o zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigoni- clasificare (I)

Am plănuit să scriu, de multă vreme
Despre poeţi ca mine, epigoni
Cu hipofize pline de hormoni,
De o diversitate mare-ntre extreme...

După criteriul de "normalitate"
Sunt epigonii tipici şi atipici
Sunt cei specifici şi cei nespecifici,
Cei infantili şi cei cu duritate...

Sunt epigoni ce caută doar lauri,
Adulatori să le cate în coarne,
Şi scara de valori să o răstoarne
Să fie promovaţi aşa, ca tauri...

Sunt epigoni ce-ncearcă să trăiască
Din scriituri subţiri precum o aţă
Fără vreo consistenţă, fără viaţă
Tot malaxând cuvinte, arsă iască...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes şi eşec? Adresă necunoscută

Succes şi eşec? Adresă necunoscută.
Asta şi aceea merg împreună, depind una de cealaltă.
şi cine ar putea spune
când a fost Stăpânul Shao mai fericit:
guvernând un oraş sau, la pensie, grădina lui cu pepeni minunaţi?

Arşiţă, frig, vară, iarnă: nu se succed una alteia?
N-ar putea oare drumurile omului urma acelaşi tipar?
Da, cei care "ajung acolo" îşi cunosc şansele...
s-au deprins să desfacă nodurile cunoaşterii.
Dar oare despre cei plini de strălucire
sau despre cei infami a vorbit Înţeleptul nostru?
Pe ultimii el i-au numit oportunişti.
Cei care ajung acolo, desigur,
nu mai ştiu ce este îndoiala sau îngrijorarea.
Totuşi, nici tu nu avea dubii,
cum nu au generalii morţi,
care au plănuit atenţi ceea ce li s-a părut oportun,
fără a cunoaşte, de fapt, nimic, adevăr sau eroare.
Dacă, deodată,

[...] Citeşte tot

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada renunţării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Şi de flori şi de ciulini
Şi am trecut între bătrâni –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Şi am stins în ochi lumini –
Ca să tai frunză la câini.

Am lăsat speranţe vagi,
Am urât pe toţi cei dragi
Şi m-am ascuns de vecini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Şi mi-am pus lanţuri la mâini –
Ca să tai frunză la câini.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!